Primii Cabaliști s-au exprimat în limbaj narativ și au descris tot felul de procese spirituale prin ceva apropiat de legende și basme și referindu-se la natura minrală, vegetală, animală și umană, nu însemnau deloc materialitate, ci forțe spirituale, superioare ale natură. Dar în același timp s-au înțeles pentru că au simțit această sferă superioară, un câmp superior, iar sentimentele lor erau asemănătoare.

Și atunci, pe măsură ce egoisul nostru s-a dezvoltat din ce în ce mai mult din generație în generație, au început să simtă cât de mult se îndepărtează de oamenii obișnuiți și nu puteau să le spună nimic, nu puteau explica, arăta sau dezvălui nimic. Și aici apare problema, cum puteți comunica cu oameni care nu simt câmpul conexiunii interne dintre ei, numit lumea superioară,, lumea spirituală, dar simt această legătură doar într-o măsură limitată în cele cinci organe de simț, inclusiv vederea, auzul, gustul, mirosul și atingerea.

Cabaliştii din trecut nu au transmis în mod deosebit această cunoaștere. Ei au comunicat în felul lor, cu cei care simt natura superioară pe lângă natura noastră.

Mai mult, au descoperit că într-o persoană există cinci organe de simț spirituale și au început să le compare cu cele materiale. Ei au luat cuvinte din lumea noastră și au început să descrie acțiuni spirituale, calități și interacțiuni prin intermediul lor. Astfel, au dezvoltat pentru ei înșiși un limbaj numit „sfat haanafim” – „limbajul ramurilor”, paralel cu organele noastre de simț.

Se pare că cineva ia conceptele lumii noastre și descrie unele acțiuni, interacțiuni și conexiuni cu acestea. În același timp, aveți o imagine bună, despre oameni care comunică între ei, se căsătoresc, nasc și se dezvoltă și așa mai departe.

Dar, în principiu, nu vorbim despre asta, ci despre calitățile interne și despre modul în care Cabaliștii ating materia superioară în aceste calități interioare.

Din KabTV “Stări Spirituale” 8/2/22

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →