Pregătirea este cheia succesului!

De acum, trebuie să-mi imaginez congresul în forma ideală. Pentru ce trebuie să fac asta? Întâlnirea prietenilor, de ce trebuie să aibă loc? Experienţe emoţionale – ce gen şi prin ce mijloace externe le putem atinge? Cursuri – pe ce subiect? Poate le voi recomnda pe ale mele. Ce întrebări pregătesc, cele pe care aş dori să le adresez după cursuri şi ateliere? Cum trebuie să mă pregătesc a percepe lumea? Ca un oaspete? Ca o gazdă? Ca un prieten? Ca un student? Ca un profesor? Ca un servitor? Cine sunt în raport cu toată lumea? Şi cum trebuie să mă comport în fiecare stare din acest spectru?

            ● Lucrez asupra a ceea ce este cel mai dificil pentru mine. De exemplu, dacă nu-mi place să dansez cu toată lumea împreună, atunci mă pregătesc să particip în avans, nu mă cruţ de niciun efort, acţionând cu toate forţele mele

● Voi încerca să rămân în intenţia corectă permanent, să o menţin tot timpul, deoarece toată lumea depinde de intenţia mea. Este adevărat că transfer lumina prin „conducta” mea subţire pentru ei şi deci, trebuie să rămân „on-line” în permanenţă. Trebuie să vorbesc grupului meu de zece: toată lumea susţine pe toată lumea, astfel că nimeni nu pierde această „conductă”. O divizăm şi dorim să o transformăm într-un canal larg de comunicare pentru întreg congresul.

● Mă tem ca nimeni să nu fie deconectat de la intenţia corectă, preocupat în aşa măsură, încât tremur în interior, de teamă şi anxietate. Atunci când se întâmplă ceva unui copil, este o catastrofă pentru noi, „sfârşitul lumii”. Acum, îmi fac griji şi mai mult. Problema este că această teamă nu este în mâinile noastre, nu putem să o simţim bine, nu suntem sensibili la detaşarea de intenţie. Deci, ar trebui să fiu, literalmente, într-o febră, tremurând de teamă pentru toată lumea, astfel încât să nu-şi piardă intenţia. Succesul depinde de asta.

● Indiferent de ce fac prietenii, indiferent ce spun, ce cântece cîntă, vreau să fac totul pentru a mă dezvălui lor, aşa cum trebuie. Constant, mă neliniştesc şi am grijă de ei ca mama de copilul ei care a început să facă ceva. Îl privesc cu nelinişte, dacă va reuşi. Se spune despre asta „o preocupare în inima lui, lăsaţi-l să spună altora”. Preocuparea mea este transmisă tuturor.

● Încerc să vin, cât mai devreme posibil, dimineaţa, pentru a pregăti totul şi pentru a mă uni cu prietenii, pentru a mă aşeza şi a cânta împreună, chiar dacă există numai concizeci de persoane, dar începem, deja, să umplem spaţiul congresului cu sentimentul nostru.

● De fiecare dată, pe drumul de la congres acasă, încerc să mă asigur că niciunul dintre prietenii mei nu pierde atmosfera, intensitatea.

● Adunarea prietenilor trebuie să fie în mişcare, emoţional, cât mai mult posibil, pentru a ne pregăti pentru prelegeri, conferinţe sau atelierele pe care le vor urmări. Aceasta este foarte important. Toate discursurile şi cântecele ar trebui să aibă un program clar şi în proporţia corectă. Întâlnirile nu trebuie să fie prea lungi, dar ar trebui să fie din inimă. Fără această pregătire, o persoană nu va putea fi inclusă în atmosfera generală, în „aerul” congresului, care ar trebui să fie respirat, trăit. Lucrul principal este de a influenţa şi de a atinge pe toată lumea. Trebuie să reflectăm serios la modalitatea de a realiza asta. Trebuie să găsim un sentiment mutual, o inimă reciprocă, obţinută cu ajutorul minţii. Lucrăm într-o manieră raţională asupra sentimentului de unitate.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 27,06,2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →