În a doua zi a convenției, s-a propus ca noi să examinăm subiectul, „Cum putem scăpa de „duhoarea“ ego-ului putred cu ajutorul eforturilor noastre?”

Există articole scrise de Baal HaSulam si Rabash în care se se spune că, atunci când o persoană se uită la cum dorința sa urâtă moare treptat,  în agonie, persoana este mulțumită de acest lucru, deoarece aşa s-a născut. În aceeași măsură în care putrezeste ego-ul, el simte că Adam (omul) se naște în el.

Ego-ul este  inversat, arat sub  plug. Acest lucru înseamnă că este inversat  la altruism. Plugul este Lumina Creatorului. Îngrășământul reprezintă  eforturile noastre cu care ne-am dorit în prealabil să umplem ego-ul.

În cele din urmă, sub influența Creatorului, cantitatea  eforturilor noastre devine calitativă. Noi primim un ego opus în care se descoperă „floarea, mugur de la sol”, caracteristică altruistă, sufletul nostru. Acest lucru este vorbit despre în al doilea articol  a Cărţii Zohar, „Boboci de Flori.”

După ce adevăratul „sine” creste in noi, trebuie să verificăm dacă suntem gata să ne conectăm spre „noi”, adică să obținem același legământ despre care am vorbit la început. Astfel, a doua zi se va termina cu acest lucru, în cazul în care ne-am  conectat într-un singur „noi”, adică în singura noastră stare de sine.” Cu aceasta vom merge la culcare veseli, mulțumiţi și fericiţi.

Rezultatul întregii zile trebuie să fie rugăciunea, dorința noastră comună, pe cât de mult acest lucru este posibil, tânjirea către scop, pentru puterea de a realiza acest obiectiv. Fiecare etapă trebuie să fie însoțită de o formare mai bună și de această  petiție, rugăciunea.

Din Congresul din CSochi 8/25/14, lecţia 4

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →