Coridorul egiptean

Baal HaSulam scrie că avantajul pe care îl are o persoană faţă de un animal, este că dorinţa pentru spiritualitate se trezeşte într-o persoană. Dacă nu ar fi asta, o persoană ar fi dus o existenţă animalică. Aspiraţia spirituală este ceea ce face dintr-o persoană un om (Adam).

„Sclavia egipteană” este o stare ce precede spiritualitatea, precum un coridor prin care trebuie să trecem pentru a intra în lumea spirituală. Aşadar, noi întâi intrăm în Egipt. De îndată ce suntem acolo începem să ne clarificăm dorinţele şi ne pregătim pentru gradul spiritual.

Egiptul este caracterizat de o creştere imensă în egoism, până când persoană îşi doreşte să înghită întrega lume. Apoi persoana începe să întreabe, „Care este sensul vieţii mele?” şi să caute un răspuns. Într-un final, vede că egoismul îl domina în totalitate, făcându-l sclavul lui Faraon. Nu este de acord cu asta şi vrea ca în schimb să lucreze pentru Creator.

Însă ea descoperă că nu poate să facă acest lucru. Prin urmare, ea strigă şi cere până când ajunge la disperare completă că eforturile sale nu aduc niciun rezultat, aşa cum este scris „Şi copiii Israelului au suspinat din muncă”.

Persoana simte lovituri, deoarece se luptă pentru munca spirituală, însă vede că nimic nu iese din ea şi un plânset izbucneşte din ea. Adică dorinţa corectă, cererea, se trezeşte în ea, apoi ea iese din Egipt.

De câte ori, în timpul unui an din munca noastră, am încercat să dăruim, să ne unim, să ne gândim şi să avem grijă de ceilalţi, însă până acum nu am văzut niciun rezultat? Încotro se duc eforturile noastre? Până la urmă, nimic nu dispare fără urmă. Ne aflăm într-un sistem închis, unde lucrează legea conservării energiei. Însă, unde este fructul muncii mele, a dorinţelor mele, a grijii, a succesului şi a pierderii – totul dispare pur şi simplu?

Nu. Totul se cumulează: munca mea, a ta şi a omenirii, pe parcursul timpului. Prin urmare, există asemenea oameni care au primit o asemenea îngreunare a inimii și care i-a dus la exodul din Egipt. Alţii continuă, pentru moment, sclavia egipteană, dar cu toate acestea, de la o generaţie la alta, ei îşi cumulează eforturile. Asta se aplică întregii omeniri, fără excepţie.

Chiar şi un mic păduche, care face eforturi să mănânce şi să supravieţuiască, contribuie de asemenea la puşculiţa comună, deoarece şi el aparţine dorinţei comune creată de Creator.

Din partea 1 a lecţiei zilnice de Cabala „Pregătire pentru Pesach”

 

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: