Thrive Global a publicat noul meu articol: “Coronavirus: O lecţie de responsabilitate reciproca”

În mai puțin de trei luni, COVID-19, numit boala Coronavirus, ne-a învățat o lecție despre smerenie înaintea forțelor naturii, pe care am refuzat să le învățăm, de mai bine de un secol.

Foto: Personalul în costume de protecție dezinfectand cu spray trenul Light Rail Transit (LRT) după ce Indonezia a confirmat noi cazuri de boală coronavirus (COVID-19), în Palembang, Sumatra de Sud, Indonezia, 10 martie 2020, în această fotografie făcută de Antara Foto. Antara Foto / NovaWahyudi / prin EDITORI DE ATENȚIE REUTERS – ACEASTA IMAGINE A FOST OFERITĂ DE O A TREIA PARTE. CREDIT MANDATORIU. IEȘIREA INDONESIA.

Cine s-ar fi gândit că un virus, și nu unul deosebit de mortal, ar apăsa butonul pentru uciderea lumii? Cine ar fi crezut, la începutul acestui an, că un germen asemănător gripei, cu numele unei mărci de bere, ar putea paraliza aviația din întreaga lume, ar prăbuși piețele bursiere la nivel mondial, ar începe un război al prețurilor petrolului între OPEC și Rusia, ar pune țări întregi sub carantină, închide școlile și universitățile din întreaga lume, anula evenimente sportive majore și toate, și totul în decurs de zece săptămâni?

În mai puțin de trei luni, COVID-19, asa numita boală Coronavirus, ne-a învățat o lecție despre smerenie înaintea forțelor naturii, pe care de mai bine de un secol am refuzat să le învățăm. Ne-a învățat că protecțiile noastre, plasele de siguranță și luptele pentru putere și dominaţie sunt inutile atunci când natura decide să-și joace festele asupra noastră.

„În mod special, Coronavirus ne învață o lecție de responsabilitate reciprocă. Ne obligă să recunoaștem faptul dureros că suntem interconectați și interdependenți cu întreaga lume. ”

Dar, cel mai mult, Coronavirus ne învață o lecție de responsabilitate reciprocă. Ne obligă să recunoaștem faptul dureros că suntem interconectați și interdependenți cu întreaga lume. Pentru că, atunci când un virus care a început în Wuhan, China, îți poate ucide persoanele dragi din Chicago, Illinois, nu ai dori ca țările tale să nu fie încrâncenate într-un război comercial? Nu ar fi frumos dacă țările ar putea colabora măcar o dată și ar lua măsuri colective pentru a opri răspândirea virusului? Nu ne-ar fi mult mai util dacă ne-am da seama că suntem responsabili unul pentru celălalt, chiar și atunci când suntem la jumătatea drumului și nu dorim să auzim despre asta?

Un medicament minune pentru Pământ

În mod ironic, acest agent patogen este ca un medicament minunat pentru Pământ. Timp de zeci de ani, am fost avertizați cu privire la răul pe care consumul excesiv îl face planetei noastre. Timp de zeci de ani, ni s-a spus că trebuie să ne restrângem lăcomia, epuizarea excesivă a resurselor naturale și frenezia de cumpărături care a devenit timpul nostru preferat. De zeci de ani, am ignorat avertismentele. Acum, natura ne obligă să ne oprim pur și simplu: fără zboruri, fără cumpărături, fără divertisment. Stati acasă in carantină și reflectați asupra acțiunilor voastre, a angajamentului dvs. față de ceilalți și a lor fata de voi.

Într-adevăr, natura este binevoitoare; ne-ar fi putut învăța aceeași lecție cu măsuri mult mai agresive. Ar fi putut provoca un dezastru nuclear precum cel din Cernobâl sau un cutremur precum cel care a devastat uzina nucleară din Fukushima, Japonia. Ar fi putut face Ebola mult mai contagioasă și ar fi putut distruge jumătate din umanitate. S-ar putea face un milion de lucruri pe care nici măcar nu ni le putem imagina, care ar înlătura toată umanitatea. Dar nu este; ne oferă o șansă de a reflecta cum trăim și să începem să trăim mai responsabil unul față de celălalt și de planeta care este casa noastră comună.

Acum este timpul pentru noi să ne ajutăm reciproc, să învățăm să ne îngrijim unii de alții. Nu se poate întâmpla dacă încercăm singuri, dar din moment ce suntem cu toții prinși într-o singură barcă, la fel ca pasagerii navei Prințesa Diamond în Japonia și Grand Princess în California, ar trebui să îmbrățișăm toate responsabilitățile reciproce și să începem să construim un mod de viață mai echilibrat și mai atent. Evident, natura are o rezervă mult mai mare de măsuri punitive decât am putea noi contracara vreodată. Până acum, a fost milostivă și blândă cu omenirea; nu vrem să ridice bastonul.

Lumea în care trăim acum este rezultatul gândirii noastre egocentrice. Dacă nu ne schimbăm gândirea, lumea nu se va schimba în bine, însă putem încerca să înlocuim combustibilii fosili cu energie regenerabilă și să diminuăm defrișarea. Dar dacă, în loc de atitudinea noastră actuală, vom începe să alimentăm considerația și responsabilitatea reciprocă, lumea noastră o va reflecta și se va transforma, în sincronizare cu noua noastră stare de spirit.

Este scris: „Cei care semănă vântul, culeg furtuna” (Osea 8: 7). Dacă semănăm egoismul, vom culege de mai multe ori consecințele. Criza actuală nu este decât un eșantion din ce s-ar putea întâmpla. Dar, de asemenea, dacă noi toți, la bordul navei numite Planeta Pământ, am semăna grijă reciprocă și responsabilitate reciprocă, ce am culege? Putem chiar să și începem să ne imaginăm beneficiile?

Poate că acum, când totul este pus în așteptare, ar trebui să luăm un moment pentru a reflecta asupra gândurilor noastre și a începe să reformăm relațiile din viața noastră. Poate că acum este șansa noastră de a inversa cursul, de a începe să ne imaginăm trasee diferite pentru viața noastră. Poate că acum ar trebui să începem să gândim mai puțin în ceea ce mă privește pe mine și ale mele și mai mult în ceea ce privește comunitatea, societatea și umanitatea. Până la urmă, cine știe câte alte pauze ne va oferi natura?

— Publicat pe 10 Martie, 2020

Filed under: Criza, globalizare, Garantia reciproca, Spiritualitate | Add Comment →