Articolul meu din Newsmax: “COVID-19 Buried Capitalism”

Pe 20 martie, istoricul Yuval Noah Harari a scris în Financial Times că rolul stărilor de urgență este acela de a grăbi procesele istorice. Adevărat, tot ceea ce am știut, întreaga noastră civilizație, se destramă rapid. Majoritatea oamenilor încă speră că, deîndată ce virusul va dispărea, viața lor se va relua din locul de unde s-a oprit. Nu va fi aşa. Coronavirusul va schimba totul.

Nu este doar o schimbare de atitudine, ci una a întregii noastre paradigme de viață. Fostul prim-ministru britanic, Gordon Brown, a atins această problemă când a scris că, pentru a lupta împotriva coronavirusului, „în locul competiției acerbe care încurajează profitul, G20 ar trebui să sprijine Organizația Mondială a Sănătății și Fondul Global pentru a coordona și a crește producția și achiziționarea de materiale medicale”.

Răsturnarea paradigmei care pe care este imperativă, dar virusul nu va dispărea în viitorul apropiat. Există deja nu mai puțin de 40 de tulpini de virus cunoscute. Apoi, chiar dacă vom reuși să dezactivăm miraculos toate variantele agresive, când vom reveni la normalitate vom descoperi că noi înșine ne-am schimbat dramatic. Consumerismul frenetic nu ni se va mai părea atrăgător.

S-au oprit: turismul, transportul, sportul, divertismentul. COVID-19 nu ne schimbă doar economia și modul nostru de viață. El ne schimbă gândirea despre viață: cultură, industrie, educație, socializare și chiar capacitatea noastră de a ne aduna pentru rugăciune. Când vom reporni civilizația, vom fi diferiți. Sau, mai degrabă, trebuie să ne schimbăm dacă nu dorim să apară un nou episod de Coronavirus.

O nouă economie

Când un supervirus impune carantina întregii lumi, consecinţele sale sunt de nebănuit. Mai devreme sau mai târziu, țările vor trebui să se preocupe de nevoile de bază ale cetățenilor lor. Mâncarea, locuința, asistența medicală și educația vor trebui să fie administrate de către guverne, deoarece majoritatea oamenilor pur și simplu nu vor avea niciun venit necesar procurării celor de mai sus, fără să mai vorbim de gadgeturi sau produse de lux.

Carantina, sau politica de „a sta acasă” nu este doar o măsură de urgență; este sfârșitul capitalismului. S-ar putea să nu ne dăm seama, dar împreună cu sicriele celor dragi, îngropăm modul în care ne planificăm și trăim viața. Capitalismul este mort.

Noua economie care va ieși din cenușă va trebui să se bazeze pe valori diferite. Având în vedere că locurile de muncă vor fi inutile, bogăția și puterea vor deveni irelevante în măsurarea succesului. Dar, întrucât natura umană se străduiește întotdeauna să iasă în evidență, vor apărea noi standarde acolo unde cele vechi au dispărut.

În locul puterii exercitate prin control, va apărea conducerea prin exemplu. Oamenii de bază din societate vor fi cei care contribuie cel mai mult la ridicarea spiritului societății, la garantarea bunăstării oamenilor și la creșterea solidarității sociale.

Până acum, ne-am jucat, ca niște copii, de-a cine urcă primul dealul . Treptat, virusul ne va învăța să-i prețuim și să-i apreciem pe cei care îi împing de la spate pe toți să urce dealul, stând în spate și ridicând societatea.

Noua economie care va ieși din ruinele celei vechi nu va fi o formă nouă de socialism. Va fi o economie bazată pe responsabilitate reciprocă. Responsabilitatea reciprocă nu este o paradigmă economică, ci una socială, care implică atât aspecte economice cât și educaționale. Nu implică egalitatea materială, ci grija reciprocă, garantȃnd că oamenii: a) au tot ce le este necesar și b) doresc ca și ceilalți să aibă ce le este necesar.

Într-o economie bazată pe responsabilitatea reciprocă, atributele personale sunt prețuite și încurajate atât timp cât se folosesc pentru a îmbunătăți viața tuturor. Această abordare le permite oamenilor să se exprime fără să-i limiteze, răplătindu-i pentru contribuția lor.  Respectul față de cei care contribuie cel mai mult, admirația și prețuirea de care vor avea parte, vor compensa din plin goana după avere și bunuri.

Din acest motiv, introducerea responsabilității reciproce ar trebui să aibă loc atât la nivel fizic, cât și la nivel intelectual. Așa cum am afirmat,  guvernele vor trebui să urmărească satisfacerea nevoilor de bază ale oamenilor. Apoi trebuie să instituim un sistem de învățământ online, unde oamenii de știință și ceilalți experţi să introducă noțiunea de responsabilitate reciprocă și să explice de ce este necesară astăzi.

Ideea din spatele acestor programe educaționale nu este doar de a ajuta umanitatea să depășească virusul. Scopul este de a schimba paradigma care ne guvernează viața, de la concentrarea pe „eu”, la concentrarea pe „noi”, creând astfel o societate înfloritoare și durabilă. Paradigma care pe care despre care a vorbit Brown este motivul pentru care coronavirusul a stopat civilizația noastră. Dacă dorim să câștigăm, trebuie să construim ceva bazat pe responsabilitate reciprocă. Orice amânare înseamnă că este deja prea târziu.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Economie si bani, Educatie, Spiritualitate | Add Comment →