Ascensiunea din această lume în lumea spirituală se realizează datorită faptului că avem nevoie din ce în ce mai mult de ajutorul Creatorului. Și pentru a ne ajuta să dobândim calitățile Sale, Creatorul ne ”îngreunează” inima, sentimentul că nu putem face față fără El. Oriunde ne aflăm,  suntem convinși că nu putem să îndeplinim nicio condiție spirituală.

Dar, de asemenea, nu suntem în stare să îi cerem Creatorului; nu știm cum să o facem. Asta arată lipsa de credință. Adică nu simțim Creatorul, nu simțim că El există și că așteaptă să ne ajute și că numai cu ajutorul Său putem îndeplini condițiile spirituale, putem realiza conexiune și dăruire și putem vedea lumea ca fiind creată dintr-o sursă.

Prin urmare, va trebui să dezvăluim mai mult din forța răului, care nu ne permite să ne conectăm unii cu alții și cu Creatorul. Și când simțim că nu suntem capabili de conexiune și dăruire, înseamnă că Creatorul ne arată faraonul care stă între noi și ne conduce către acest zid, ne împiedică să ne deplasăm spre conexiune și să ne apropiem unii de alții pentru a deveni un singur om cu o singură inimă.

Și toată această povară a inimii este rezultatul necredinței în Creator, adică a lipsei sentimentului că această forță există și că doar această forță ne pune tot felul de obstacole în față.

Creatorul este cel care îl pune pe Faraon, egoismul nostru, împotriva noastră, astfel încât să fim convinși de neputința noastră interioară. Trebuie să acționez, dar simt că nu sunt în stare, nu am puterea să-mi depășesc egoismul nici măcar un pic.

Și cu cât avansăm, cu atât ne simțim mai slabi, incapabili de a efectua cea mai mică acțiune de dăruire. Dar Creatorul a aranjat în mod deliberat ca noi să ne aruncăm în egoism, ceea ce arată puterea sa completă asupra noastră, puterea faraonului în a cărui sclavie ne aflăm în Egipt. Numai Creatorul ne poate salva trăgându-ne din egoism, nu altă forță. Astfel, avem din ce în ce mai multă forță de dăruire pe care ne-o poate da Creatorul.

Aceste două forțe, forța faraonului și forța Creatorului, stau una împotriva celeilalte, iar Moise suntem noi, forța din mijloc, care vrea să îndrepte balanța în partea Creatorului și să se ridice deasupra lui Faraon, pentru a ieși din controlul său. Dar această forță este foarte slabă. Și numai în măsura credinței noastre în Creator, în faptul că El ne poate mântui prin smulgerea noastră din mâinile faraonului, stabilim dominația forței binelui asupra forței răului.

Creatorul trimite zece plăgi, trezind forța lui Faraon. El îi spune lui Moise: „Vino la Faraon, căci i-am împietrit inima”. Și de ce îl împietrește pe Faraon, făcându-l din ce în ce mai puternic?

Moise este forța care vrea să scape de Faraon și să ne scoată din egoism. Moise vede că nu poate ieși singur, ci trebuie să se agațe de Creator, agățându-se de El așa cum un prunc se agață de mama sa cu toate forțele lui. Este singurul mod în care se simte în siguranță.

Ambele forțe provin de la Creator: forța de a dărui și forța de a primi. Noi trebuie doar ne rugăm ca forța dăruirii să prevaleze asupra forței de primire și să ne permită să efectuăm acțiuni practice de dăruire.

Și când vom învăța să realizăm acțiuni altruiste, vom simți prezența Creatorului în ele, forța Sa și ajutorul Său. Așa vom începe să ne adunăm dorințele de dăruire din care vom forma apoi un vas spiritual, sufletul nostru, forma unui grup spiritual.

Prin urmare, principalul lucru este să luăm în considerare unde primi invitația Creatorului de a efectua o acțiune spirituală de dragul dăruirii, de a ne da seama de incapacitatea noastră de a o îndeplini și de a fi nevoiți să ne îndreptăm spre Creator pentru ajutor. Atunci primim această putere de la El și efectuăm acțiunea de dăruire. Această ascensiune deasupra egoismului se numește ieșirea din Egipt.

Din lecția zilnică de Cabală 17/3/21, „Pesach (Paște)”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →