Creatorul nu are nevoie de suferinţa noastră

Din scrisoarea lui Baal HaSulam (Nr. 8): Vedem din veacurile din urmă şi până în prezent, cât de mulţi oameni și-au otrăvit viaţa cu toate tipurile de suferinţă şi de auto-tortură, şi toate de dragul de a găsi un fel de sens în serviciul Creatorului, sau să vină să cunoască conducătorul lumii! Şi toți aceștia și-au risipit viaţa în zadar, şi au părăsit această lume aşa cum au venit, fără a realiza nimic, şi de ce Creatorul nu a răspuns la toate rugăciunile lor? De ce s-a făcut El Însuşi mândru în faţa lor? De ce, într-adevăr, El nu s-a mișcat înspre ei? Şi în asta El este numit „Cel mai mandru dintre toți cei mândri”.

În rasa umană, trăieşte o iluzie amară care îi constrânge să meargă de-a lungul căilor greşite în căutarea celei mai mari forțe, pentru motivele vieţilor lor rele. Această căutare nu este corectă pentru că trebuie să căutăm nu în mijlocul răului, ci pentru a clarifica unde este sursa binelui şi să tindem către El, spre a ajunge la similitudine cu El, în loc de a aştepta în starea actuală şi de a cere de la El să-ți îmbunătăţească viaţa în acelaşi loc în care te afli acum.

Acesta este motivul pentru care Baal HaSulam scrie în scrisoarea sa că: Vedem din veacurile din urmă şi până în prezent, cât de mulţi oameni și-au otrăvit viaţa cu toate tipurile de suferinţă şi de auto-tortură, şi toate de dragul de a găsi un fel de sens în serviciul Creatorului. Dar ce fel de serviciu este acesta pentru Creator, dacă omul suferă şi este chinuit, iar în acelaşi timp, de asemenea, caută în asta un fel de semnificație superioară? Nu acesta a fost scopul.

Într-o astfel de abordare, există mai multe concepţii distorsionate, şi, prin urmare, toţi cei care le-au urmat și-au risipit viaţa în zadar. Unul a încercat s-o facă mai bună pentru el însuşi în locul său, neschimbând nimic. Un altul a căutat modul de a controla Creatorul pentru a-L folosi în beneficiul propriu. Un al treilea s-a bazat pe apropierea de Creator prin intermediul suferinței și pentru a primi o recompensă datorită faptului că a suferit. Şi este chiar scris că: „Suferinţa înmoaie egoismul, așa cum sarea înmoaie carnea.” Din aceasta, postul şi rugăciunile au derivat, trecând în toate religiile.

Şi toți aceștia și-au risipit viaţa în zadar, şi au părăsit această lume așa cum au venit pentru că aceasta nu a fost o abordare corectă. Creatorul nu vrea suferinţa noastră. El nu are nevoie de nimic de la noi, decât de realizarea măreţiei Lui şi de fuzionarea cu El, adică, a atinge aceeaşi înălţime.

Toate actiunile noastre, cu excepția celor îndreptate spre ajungerea la asemănarea cu Creatorul, sunt complet inutile si nu ne vor duce la nimic. Şi chiar mai mult, nu presupune că suferinţa este o parte din calea către Creator. Dacă omul suferă, este un semn că este deconectat de la Creator, şi nu pur şi simplu distanţat de El, dar de asemenea, se îndepărtează în direcţia opusă.

În timp ce „picătura de unitate”, un punct de fuziune este atins numai prin indermediul omului care în mod constant tinde spre asemănarea cu Creatorul, după cum se spune: „De la dragostea pentru oameni, la dragostea pentru Creator”. Toate celelalte căi, cu toate acestea, nu sunt cele corecte.

Baal HaSulam scrie despre asta cu mare durere, părându-i rău că s-a întâmplat în acest fel, pe parcursul întregii istorii umane și până în prezent. Dar ce se poate face? Având şansa, este nevoie să încercăm să explicăm tuturor care este adevărul.
Din Pregătirea pentru Lecţie 29/07/12

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed