Rabaș, „Referitor la importanța prietenilor”: „Referindu-ne la importanța prietenilor în societate și la felul în care să-i apreciem, cu ce fel de importanță ar trebui fiecare să se refere la prietenul lui?”

Bunul simț dictează că, dacă cineva se referă la prietenul său, ca fiind la un grad mai jos decât al lui, el va dori să-l învețe pe acesta să se comporte mai virtuos decât calitățile pe care le are. De aceea, el nu poate fi prietenul lui; el poate lua prietenul ca student, dar nu ca pe un tovarăș (prieten).

Și, dacă cineva își vede prietenul ca fiind la un grad mai sus decât al lui și vede că poate să achiziționeze calități bune de la el, atunci acesta poate fi Rav pentru el și nu prietenul lui.

Asta înseamnă că tocmai atunci când cineva vede pe prietenul său ca fiind la același nivel cu el îl poate acceepta pe celălalt ca prieten și se poate conecta cu el. Este așa, fiindcă „prieten” înseamnă că amândouă părțile sunt la același nivel. Așa dictează simțul realității! Cu alte cuvinte, ei au același punct de vedere  și, astfel, decid să se unească. Atunci, amândoi acționează către scopul pe care amândoi vor să-l obțină.

Este ca atunci când doi prieteni, care gândesc la fel, fac afaceri împreună pentru a obține profit. În această situație, ei simt că au puteri egale. Dar, dacă unul din ei ar simți că este mai competent decât celălalt, nu va vrea să-l accepte pe acela ca partener. În schimb, ei ar face un parteneriat proporțional cu puterea și calitățile pe care le au unul peste celălalt. În această fază, parteneriatul va fi de 25 – 30% și nu se poate spune că sunt egali în afacere.

Este imposibil să te simți egal cu prietenul tău, fiindcă tu ești constant în stări de urcare sau coborâre. În Natură nu sunt stări de egalitate, chiar dacă ar exista dorința de egalitate.

Dorind să fie egal cu prietenul său, omul forțează efortul de a se ridica mai sus, de a coborî și mai jos și, astfel, treptat, să obțină starea în care se pot uni într-o comunicare reciprocă completă. Suma ambelor stări conduce la conexiunea corectă.

Vorbim despre comunicarea unor calități diferite, care trebuie amândouă să fie împlinite și care trebuie să primească una de la alta, astfel ca sistemul să fie într-o stare conectată.

O astfel de comunicare între toate părțile sufletului spart cere desigur ca omul să fie în ceva mai sus decât celălalt și în ceva mai jos decât acela, și așa mai departe. Nu putem fi niciodată egali, fiindcă suntem cu toții diferiți! De aceea, nu poate fi niciun fel de comparație între noi, cu excepția efortului de a obține scopul comun.

Dacă mă conectez cu ceilalți pentru a obține alipirea la Creator, scopul nostru comun, atunci ne vom regăsi absolut egali în El. Aici, niciunul nu este mic sau mare, este irelevant în ce calități se întâmplă să fie fiecare din noi. Lucrul principal este că suntem cu toții conduși spre același scop. Astfel, în acest scop, obținem linia de mijloc.

De aceea, aceasta nu există. Numai când obținem Creatorul putem obține în El linia de mijloc și conexiunea egală dintre noi.

Din KabTv „Ultima generație” 9/05/18

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →