Rabaș, Articolul 6 (1984), „Iubirea pentru prieteni – 2”: Prin adeziunea fiecăruia la societate și anulându-se în fața acesteia, devin un singur corp.

De exemplu, dacă există zece persoane în acel corp, acesta are de zece ori mai multă putere (când este unită) decât are o singură persoană. Totuși, există o condiție: atunci când se adună, fiecare dintre ei ar trebui să creadă că acum a venit cu scopul de a-și anula iubirea de sine. Înseamnă că nu se va gândi cum să-și satisfacă acum dorința de a primi, ci se va gândi pe cât posibil doar la iubirea celorlalți (despre unirea și împlinirea prietenului). Acesta este singurul mod de a dobândi o dorința și  nevoia de a obține o nouă calitate, numită „dorința de a dărui”.

Iar de la iubirea de prieteni se poate ajunge la iubirea de Creator, adică de a aduce mulțumire Creatorului.

Uite câte culori sunt în acest pasaj.

Anulându-se în fața grupului, fiecare formează un grup, un singur întreg.

În acest întreg unificat, fiecare are de zece ori mai multă putere decât are singur.

Imaginați-vă că dacă ați avea de zece ori mai multe puteri spirituale, calități de dăruire, decât ați avea acum, ați sări deja în lumea superioară.

Imaginați-vă, dacă mă încorporez în alții și iau de la fiecare dintre ei literalmente un sâmbure din ceea ce este în ei, din dorința de spiritualitate pe care Creatorul a sădit-o în ei și mă anulez în fața lor, am deja zece astfel de părți și imediat mă regăsesc în lumea spirituală, mă ridic deasupra mea, deasupra egoismului. Am puterea să fac asta, am primit-o de la prietenii mei.

Prin urmare, dacă acest întreg (grup) este format din zece persoane, atunci fiecare dintre noi are de zece ori mai multă putere decât fiecare în parte.

Cu toate acestea, există o condiție: când se adună, fiecare dintre ei ar trebui să creadă că acum a venit cu scopul de a-și anula iubirea de sine. Înseamnă că nu se va gândi cum să-și satisfacă acum dorința de a primi, ci se va gândi pe cât posibil doar la iubirea celorlalți. Acesta este singurul mod de a dobândi dorința și nevoia de a obține o nouă calitate, numită „dorința de a dărui.”

Cu toate acestea, există o condiție: atunci când se adună, fiecare dintre ei ar trebui să creadă că acum a venit cu scopul de a-și anula iubirea de sine. (abolirea egoismului). Înseamnă că nu va lua în considerare (nu se va gândi) cum să-și satisfacă dorința de a primi acum (propriile dorințe egoiste), ci se va gândi pe cât posibil numai la iubirea pentru ceilalalţi (numai despre posibilitatea de a dărui aproapelui).

Aceasta este practic realizarea iubirii – a dărui altuia. Acesta este singurul mod de a dobândi dorința și nevoia de a obține o nouă calitate, numită „dorința de a dărui.”

Incluzându-mă în ceilalți și încercând să mă conectez cumva cu ei, suficient de mult încât să doresc să le dăruiesc, dobândesc o nouă calitate, dorința de a dărui. Deci de la iubirea de prieteni ajungem la iubirea Creatorului.

Creatorul este scopul comun final, suma tuturor relațiilor dintre noi. Și dacă vreau să dărui întregului grup, atunci încep să simt că atitudinea mea față de ei este iubirea pentru Creator..

Din Convenția internațională „Ridicarea deasupra noastra” 1/6/22, “Apropierea de Creator prin intermediul rețelei de conexiuni dintre noi” Lecția 1

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →