Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Dacă noi nu recunoaștem Ierusalimul drept capitala noastră, de ce ar trebui să o facă Australia?”

Săptămâna aceasta, guvernul de centru-stânga al Australiei a anulat decizia administrației precedente, conservatoare, de a recunoaște Ierusalimul de Vest ca fiind capitală a Israelului. Ministrul de Externe al Australiei Penny Wong a spus că statutul orașului ar trebui decis prin negocieri între Israel și poporul palestinian și că Australia „nu va sprijini o abordare care să submineze” șansa unei soluții cu două state în care există un stat palestinian alături de Israel.

Israelul a condamnat decizia guvernului australian, iar Ministerul israelian de Externe l-a chemat pe trimisul australian să depună un protest oficial. Dar dacă nu știm ce înseamnă Ierusalimul sau ce înseamnă numele său, ne putem aștepta ca alții să-l recunoască drept capitala noastră?

Nu sunt surprins că noul guvern de stânga a inversat decizia anterioară, care a fost luată de o administrație conservatoare. În aceste zile, stânga este în plină ascensiune în întreaga lume și a fost întotdeauna mai antisemită și anti-israeliană decât dreapta.

De asemenea, având în vedere modul în care Israelul l-a tratat pe Donald Trump, poate cel mai bun prieten al Israelului de la înființare, cred că este corect să spunem că „ noi l-am făcut să vină”. Dacă nu ne apreciem susținătorii, ne putem plânge că cei care ne critică sunt încurajați?

În loc să-i mustrăm pe ambasadorii străini, ar trebui să ne concentrăm pe noi înșine și să facem ceea ce trebuie să facem. A doua parte a numelui Ieru-Salem provine din cuvântul ebraic shalem (întreg). Ierusalimul ar trebui să fie un oraș al unității în care toți evreii, de fiecare cultură, etnie și confesiune, să se reunească într-o sărbătoare a unității. Ierusalimul trebuie să fie un simbol al unității. Nu va fi întreg înainte de a fi întregi în interior, între noi.

În zilele celui de-al Doilea Templu, în special în timpul secolului al III-lea î.Hr., a existat o perioadă în care Ierusalimul a fost într-adevăr un model de unitate. La acea vreme, oameni din întreaga lume se înghesuiau către el în perioadele de sărbătoare, pentru a se inspira și pentru a învăța cum să se unească. Cartea Sifrey Devarim scrie că oamenii „urcau la Ierusalim și vedeau Israelul… și spuneau: „Devine bine să ne agățăm doar de această națiune”.

Chiar și Henry Ford, de altfel un înverşunat antisemit, și-a sfătuit cititorii să învețe de la evrei. În compilația sa de eseuri antisemite intitulată Evreul internațional: cea mai importantă problemă a lumii” el a scris: „Reformatorii moderni, care construiesc modele de sisteme sociale… ar face bine să se uite la sistemul social în care au fost organizați primii evrei”.

Când vom începe să cultivăm solidaritatea și coeziunea, când vom înceta să ne mai îngrijorăm cu privire la ceea ce face acest sau acel guvern, vom descoperi că asta este exact ceea ce vrea lumea să facem, inclusiv vecinii noștri arabi. Nu vom rezolva conflictul cu vecinii noștri sau ura din lume înainte să ne ridicăm deasupra conflictelor interioare care ne despart și să încetăm să ne urâm unii pe alții.