“Dacă nu există inimă, nu există mâncare” (Times of Israel)

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Dacă nu există inimă, nu există mâncare

În urmă cu câteva zile, în presa israeliană a apărut o poveste sfâșietoare despre un agent de securitate dintr-un supermarket care a văzut o femeie furând de pe rafturi. S-a apropiat de ea și i-a cerut să-și deschidă geanta. Când a făcut-o, el a găsit o cutie de hrană pentru copii. Când i-a cerut să returneze cutia, femeia a început să plângă și i-a implorat milă. Ea a explicat că avea un copil acasă, nu avea lapte propriu și nu avea bani pentru a plăti formula.

Proprietarul magazinului nu a depus acuzații împotriva femeii, dar a spus că furtul de mâncare a devenit un fenomen banal. I-a spus unui reporter: „Chiar crezi că vreau să le iau asta?! Suntem ființe umane și am și eu copii. Pe de altă parte, dacă fac din furturile de alimente o conduită acceptabilă, mă pun într-o situaţie dificilă. Este foarte complicat.”

Cred că este o rușine că statul Israel a ajuns într-un asemenea punct în care oamenii trebuie să fure mâncare pentru a-și hrăni copiii. Cheltuim milioane și miliarde pentru atâtea cauze inutile, total redundante, dar nu ajutăm oamenii care nu pot cumpăra alimente pentru copiii lor? Noi, poporul evreu, care am inventat termenii responsabilitate reciprocă, caritate, solidaritate și „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, am ajuns la opusul complet al principiilor pe care s-a întemeiat națiunea noastră. Este pur și simplu o rușine.

Există un singur motiv pentru asta: nu avem inimă. Adică avem inimi, dar sunt reci, nepăsătoare și crude. Avem mai multe organizații de caritate pe cap de locuitor decât orice altă națiune, mai mulți voluntari decât în ​​orice altă națiune în raport cu populația, dar avem încă atât de mulți oameni nevoiași și sunt din ce în ce mai mulți dintre aceştia.‎

Dacă nu ne corectăm inimile, numărul persoanelor sărace, bolnave, subnutrite și fără speranţă pentru bătrâneţe va continua să crească. Dacă nu ne pregătim inimile pentru a avea grijă, nu vom avea o societate în care oamenii să trăiască cu demnitate.

Trebuie să învățăm să ne pese. Toți banii și inovațiile de înaltă tehnologie din lume nu vor face din Israel un loc mai bun. Dar dacă învățăm solidaritatea, responsabilitatea reciprocă și compasiunea, vom avea tot ce ne trebuie și nimeni nu va simți lipsă sau dorinţă.‎

Țara noastră are nevoie de mult mai mulți oameni care să înțeleagă acest lucru și să construiască statul Israel conform acestor principii. Mai ales noi, statul evreiesc, nu ne putem permite să rămânem indiferenți față de cei defavorizați din țara noastră. Avem datoria nu numai față de poporul nostru, ci și față de lume – să dăm un exemplu de solidaritate și responsabilitate reciprocă, un exemplu de iubire pentru ceilalți. Dacă arătăm contrariul, vom plăti enorm: societatea noastră va suferi, iar lumea nu ne va ierta pentru exemplul nostru rău.

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed