Întrebare: A existat vreodată un om sau o stare numită Adam HaRishon, primul om? El a simțit brusc arborele cunoașterii binelui și răului în el?

Răspuns: Da. Arborele reprezintă stări la care cineva poate aspira și crește.

Gustând fructul din pomul cunoașterii binelui și răului vede că este în detrimentul său, pentru că începe să primească de la această viață în dorinţele sale egoiste, în loc să se ridice deasupra lor, și în același timp pierde complet întreaga lume superioară.

Existăm într-un anumit spațiu care nu ne este familiar. Acest spațiu poate fi perceput de noi în întregime numai dacă descoperim tot potențialul nostru interior, toate dorințele noastre. Atunci va fi numită lumea superioară.

Același spațiu poate fi perceput de noi într-o formă foarte limitată, în mica noastră lume cenușie pe care o simțim acum.

Diferența dintre lumi este diferența dintre viață și moarte, deoarece existența în lumea noastră este ca moartea. Îmi doresc întotdeauna ceva, dar nu îl găsesc niciodată. De la naștere, viața mea este o moarte lentă.

Întrebare: De ce brusc, Adam a fost silit să mănânce din pomul cunoașterii binelui și răului? La urma urmei, totul era atât de minunat.

Răspuns: Creatorul l-a creat aşa în mod deliberat, astfel încât să înțeleagă cu adevărat starea în care se află. Ca ființe create, putem simți doar ceva raportat la altceva.

Când Adam HaRishon era într-o stare perfectă, nu a simțit-o ca fiind perfectă. El nu avea încă analize sau sinteze, îndoieli, dorințe, aspirații sau împliniri ale acestora. Nu știa că există diferențe între ele. Totul este înţeles prin comparație. Totul se simte prin opusul său.

Dar el nu avea acel opus. El a trebuit să cadă în lumea noastră pentru a se ridica treptat de la ea la o atingere superioară, la lumea superioară, pentru a vedea ce i-a rezervat Creatorul.

Din emisiunea de pe KabTV “Puterea Cărţii Zohar” #7

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →