Comentariu: În ultimii 15-20 de ani, a devenit foarte frecventă depresia la copii. Medicii nu știu ce să facă în acest sens. Nu găsesc motivul. Pot exista câteva explicații rezonabile pentru depresia adulților.

Răspunsul meu: Nu este doar atât. Putem restrânge depresia adultului. Puteți forța o persoană să fie mai mică, mai limitată. Dar trebuie să ne dezvoltăm copiii.

O persoană care este deprimată primește sedative, tranchilizante, chiar și unele medicamente doar pentru a „adormi”. Cum putem face acest lucru copiilor? Făcând acest lucru, îi detașăm de creșterea lor naturală. Manifestarea depresiei la copii este opusă tendinței că aceștia trebuie să se dezvolte, să depășească și să crească. Aici întâlnim un fenomen pe care nu îl putem cuceri.

Întrebare: Faptul este că pacienții sunt copii de cinci până la șase ani. De ce un copil de șase ani este deprimat și constată că nimic nu-i place?

Răspuns: Întrebarea sensului vieții! Mulți mari cabaliști au scris despre acest lucru și în special Rav Kook și Baal HaSulam.

Atât timp cât îmi amintesc, în copilărie, am avut această întrebare. Nu în mod explicit, dar a fost: „De ce? Pentru ce? Despre ce este vorba? ” Această întrebare nu mi-a permis să trăiesc, nu mi-a permis să mă bucur. A fost necesar să găsim o scuză pentru a ne distra: să mergem în vacanță, să fim luați cu altceva pentru a scăpa de această întrebare. Și totul a fost în timpul copilăriei.

Dar să presupunem că sufletul nu are vârstă. Atunci ne va fi mai ușor. Să nu privim generația tânără ca fiind copii.

Un suflet este un suflet. L-am primit de la încarnarea noastră trecută în care am trăit până la bătrânețe. Și astăzi, în noul nostru corp tânăr, trăiește un suflet vechi care a trăit pe acest pământ de mai multe generații și a trecut prin multe.

Faptul este că evaluați un copil după corpul său mic, dar ar trebui să-i priviți sufletul. Este deja vechi, înțelept și înțelege că toate acestea nu au rost. A trăit deja atât de mult timp încât nu îl poți confunda. Ce vei face cu el?

Așadar, prin depresie îți dă golul său extern și lipsa de împlinire. Deci, dacă se manifestă la un copil mic? Și dacă este la treizeci de ani, la patruzeci, este diferit?

Depresia nu vine din viață. Absolut deloc! Vedem că există multe depresii și sinucideri în rândul oamenilor care au totul în viață.

Comentariu: De obicei, ei spun despre astfel de oameni: „Se enervează datorită grăsimii” [nemulțumiți de prosperitate.]

Răspuns: Nu, nu din cauza grăsimii. Omul trebuie pur și simplu să știe pentru ce trăiește. Și când are totul și pâinea lui de zi cu zi nu este pusă la îndoială, el chiar nu vede pentru ce să trăiască.

Atâta timp cât ești obligat să ai grijă de corpul tău, nu ai nicio ocazie să te eliberezi pentru alte probleme. Și imediat ce îi oferi tot ce are nevoie, apare imediat problema semnificației vieții.

Această întrebare apare și la copii. De ce nu? Nu văd prea multe diferențe. Faptul că apare la copii sugerează că, după multe reîncarnări din această lume, sufletele noastre au ajuns într-o stare în care de fapt au nevoie de răspunsul la: „De ce existăm?”

Întrebare: Vrei să spui că abordăm incorect omul încă de la început, concentrându-ne asupra lui ca la un corp biologic?

Răspuns: Desigur! La urma urmei, aceasta nu este deloc omul, ci corpul său animal. Un animal! Și în ce se deosebește de alte animale?

Dar partea sa interioară, „eu-ul” nostru, nu are nimic de-a face cu acest corp. Trece prin multe îmbunătățiri diferite, scufundându-se în corp, ieșind din el, însoțindu-l. Drept urmare, aceste metamorfoze îl conduc la o astfel de dezvoltare, când – asta e! Trăim deja într-o generație în care trebuie să răspundem neapărat la întrebarea: „Pentru ce?”

KabTV „Close-up”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →