Noul meu articol pe Linkedin “De la Startup Nation la o naţiune unită”

Israelul a încercat întotdeauna să potolească lumea și să-i facă pe plac. Am trecut de la lauda realizărilor noastre în domeniul tehnologiei de vârf la prezentarea fetelor drăguțe, la lauda vitezei cu care am vaccinat populația din Israel. Este posibil ca lumea să fie foarte impresionată, dar nu îi place mai mult Israelul. Dacă este ceva, realizările Israelului nu fac decât să enerveze lumea și să o facă să aibă mai multe resentimente. Celor cărora le place Israelul, le place datorită vocației istorice a oamenilor din Israel, care nu are nimic de-a face cu tehnologia de vârf sau vaccinările. Cei care urăsc Israelul, îl urăsc și din cauza vocației noastre istorice. Prin urmare, dacă vrem ca lumea să accepte Israelul, trebuie să ne înțelegem vocația și să o urmăm.

Sub Avraam, care a fost supranumit „omul îndurării”, ei au aflat că bunătatea și grija sunt cele mai sublime valori existente, care merită orice efort pentru a le dobândi. În mod ciudat, înstrăinarea inițială a israeliților a funcționat în favoarea lor, făcând grija lor „nepătată de parțialitate” datorită afinității familiale. Uniunea pe care au realizat-o, prin urmare, le-a venit doar prin succesul lor de a deveni indivizi empatici, îngrijindu-se cu adevărat unul de celălalt.

Vocația Israelului și motivul pentru care lumea a aprobat înființarea unui stat evreiesc în mijlocul unei populații arabe ostile, are legătură cu modul în care ne-am format ca națiune. Avem tendința să-l uităm pentru că dacă ne amintim cum am început, va necesita eforturi pentru a-l restabili. Totuși, dacă ne ignorăm istoria, atunci nu avem nici prezent, nici viitor.

Națiunea Israelului a început atunci când ne-am angajat unii faţă de alții să ne iubim reciproc ca pe noi înșine, să ne îngrijim unul de celălalt „ca un singur om cu o singură inimă”. La acea vreme, la poalele Muntelui Sinai, am devenit o națiune. A fost într-adevăr un miracol. Nu am fost „meniți” să reușim, deoarece strămoșii noștri provin dintr-o varietate de triburi și clanuri care locuiau în Semiluna Fertilă și nu aveau nimic în comun. Singurul lucru care i-a ținut împreună a fost faptul că au urmat același învăţător, pe Patriarhul Avraam, a cărui ideologie au îmbrățișat-o.

Sub Avraam, care a fost supranumit „omul îndurării”, ei au aflat că bunătatea și grija sunt cele mai sublime valori existente, care merită orice efort pentru a le dobândi. În mod ciudat, înstrăinarea inițială a israeliților a funcționat în favoarea lor, făcând grija lor „nepătată de parțialitate” datorită afinității familiale. Uniunea pe care au realizat-o, prin urmare, le-a venit doar prin succesul lor de a deveni indivizi empatici, îngrijindu-se cu adevărat unul de celălalt.

După moartea lui Abraham, moștenitorii săi au continuat să dezvolte ideologia tatălui lor; au perfecționat-o până la punctul în care, sub conducerea lui Moise au atins o unitate completă și au fost declarați națiune. Într-adevăr, acea națiune nu era ca nici una alta: legată de iubirea altruistă, spre deosebire de apartenența biologică, inerent egocentrică. Și, deși adesea au ieşit din iubirea unuia de celălalt, tânăra națiune a reușit să depășească numeroase încercări și necazuri și a creat o moștenire a unității care transcende ura, sau așa cum a formulat regele Solomon, „Ura stârnește luptele și iubirea va acoperi toate crimele”.(Prov. 10:12).

Această națiune unică a devenit un model, un exemplu al modului în care va trebui să fie lumea la un moment dat în viitor. Deoarece toate națiunile nu pot fi rude, vor trebui să găsească o altă modalitate de a se uni, sau se vor distruge reciproc. Cealaltă cale a fost calea lui Israel. Acesta este motivul pentru care odată ce israeliții au devenit o națiune, au fost însărcinați să fie „o lumină pentru națiuni” – pentru a da un exemplu pe care lumea să îl poată urma. Aceasta a fost vocația istorică a Israelului și încă este. Acesta este motivul pentru care Societatea Națiunilor a sprijinit înființarea unei case evreiești pentru evrei în ținutul lor istoric în noiembrie 1947 și aceasta este încă obligația noastră față de lume.

În prezent, în ciuda tuturor inovațiilor tehnologice furnizate de Israel, a evoluțiilor medicale și a progreselor științifice care au venit din mica noastră țară, lumea ne stă împotrivă în toate. Acesta este modul său de a ne spune că nu asta vrea de la noi. Ceea ce vrea este să facem ceea ce am făcut înainte: să ne unim deasupra urii. Lumea vrea să ne unim, deși nu ne putem suporta unul pe celălalt. Vrea să o învățăm să aibă grijă așa cum au făcut strămoșii noștri și să arătăm lumii cum o pot face și ei.

Nu trebuie să uităm că strămoșii noștri au venit din națiunile lumii și că și ele trebuie să se unească. Cu toate acestea, din moment ce nu l-au avut pe Avraam, depinde de Israel să deschidă drumul. Așa cum Avraam a fost omul îndurării, Israelul trebuie să devină acum o națiune a îndurării pe care lumea o poate urma.

Lumea nu are nevoie de bunătatea noastră față de străini; are nevoie de bunătatea noastră unul față de celălalt care, să recunoaștem, este cel mai greu lucru dintre toate. Dar lumea nu ne va îmbrățișa până când nu ne îmbrățișăm noi, mai presus de antipatia noastră reciprocă. Este timpul să schimbăm brandul Israel, de la Startup Nation la Naţiunea Unită.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate | Add Comment →