Pentru fiecare fenomen spiritual există o amprentă specială în lumea noastră, ca o ramură care corespunde rădăcinii. Deoarece ramura corporală este dezvăluită la un moment dat, într-un anumit loc și în condiții corporale specifice, aceasta există într-o formă foarte comprimată, limitată, în mod clar în timp și spațiu. Prin urmare, există tot felul de obiceiuri corporale care reflectă poruncile spirituale.

O poruncă este o acțiune de corectare a dorinței, prin atragerea luminii reformatoare numită Tora. Lumina face schimbări în noi numite porunci, care ne corectează dorința. Este util să observăm cum coboară rădăcina spirituală și se manifestă în ramura corporală. Acesta este motivul pentru care în Cabala putem folosi limbajul ramurilor și să realizăm acțiuni în lumea noastră ca simboluri spirituale.

De exemplu, în timpul Yom Kippur (Ziua ispășirii), se obișnuieşte să ne pocăim și să ne rugăm pentru întoarcerea la Creator. Cu toate acestea, trebuie să cereţi o astfel de întoarcere la Creator în fiecare zi, în fiecare moment. Pocăința ar trebui să fie constantă. Totuşi, în ramura corporală, dedicăm în mod special o zi pe an: Yom Kippur.

Luna Elul se numește „Eu sunt pentru iubita mea, iar iubita mea este pentru mine”, simbolizând dorința unei persoane pentru Creator. Trebuie să dorim Creatorul doar o lună? Totuși, așa este imprimat în ramurile corporale. Prin urmare, pe măsură ce ne apropiem de ziua ispășirii, ar trebui să ne gândim mai ales la modul în care ne putem întoarce la Creator.¹ (Minutul 0:20)

Dacă dorim ca acțiunile noastre să fie îndreptate către spiritualitate, spre atingerea calității de dăruire și să ne ridicăm deasupra dorinței noastre egoiste, trebuie să ne gândim doar să aducem mulțumire Creatorului. Adică acțiunile, calculele și gândurile noastre trebuie să fie mai presus de existența corporală. Prin urmare, toate acțiunile pe care le realizăm par detașate de realitate și lipsite de sens în lumea noastră.

Este foarte dificil pentru noi să continuăm zi de zi, deoarece mereu avem nevoie să adăugam din nou la eforturile noastre, picătură cu picătură, până când vom primi noua calitate a dăruirii.

Prin urmare, ar trebui să urmăm pur și simplu sfaturile Cabaliștilor, înțelegând dinainte că în lumea noastră nu există o bază rațională și un beneficiu pragmatic în aceste acțiuni, care să ne oblige. Aceste acțiuni sunt la fel de detașate de realitate ca și întreaga lume spirituală. Noi nu simțim nevoia pentru ele.

Creatorul le-a făcut să contrazică egoismul nostru, dorința noastră de a primi, iar acesta este un mare ajutor pentru noi. Până la urmă, fără o astfel de contradicție, fără o ocazie de a simți și de a ne evalua rezistența, nu vom ști deloc că realizăm acțiuni spirituale și avansăm. Cu cât dorința de a efectua o acțiune este mai mică, cu atât pot fi mai sigur că este aproape de spiritualitate.

Creatorul a creat intenționat în noi înclinația rea, astfel încât să putem evalua acțiunile și gândurile noastre cu privire la egoismul nostru și să înțelegem în ce măsură acestea nu corespund direcției spirituale. În caz contrar, n-am mai putea intra niciodată în lumea spirituală, nu am ști deloc ce este.

Egoismul funcționează ca ajutor, împotriva lui însuși. Mereu el ne îndepărtează de spiritualitate și ne ia forța, dar dacă înțelegem că toate acestea ne sunt date ca ajutor, atunci putem avansa exact în această direcţie. ² (Minuutul 15:45)

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/7/19,, „Care este măsura pocăinței?”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →