Noul meu articol pe Linkedin “Democraţia nu poate înfrânge natura umană”

2020 a început cu o lovitură și se termină cu frământări. Covid-19 a adus o lovitură dureroasă în fața civilizației și ne-a oprit din drumul nostru. De când a lovit, trăim în modul de așteptare, așteptând sosirea unui vaccin. Dar oricât de dureroasă ar fi, pandemia se estompează în comparație cu frământările prin care trec Statele Unite după alegerile prezidențiale, și pe care niciun vaccin nu le poate vindeca. Se spune că atunci când Wall Street tuşeşte, piețele bursiere mondiale răcesc. Nu putem decât să ghicim modul în care colapsul democrației americane, la care asistăm astăzi, va avea impact asupra restului lumii, şi oricare ar fi acesta, nu va fi plăcut.

Vestea bună este că viitorul sumbru al Americii și al lumii nu este scris în piatră. Cel puțin deocamdată, îl putem determina. Dar pentru a face acest lucru va fi nevoie de angajament, hotărâre și, mai ales, să recunoaștem că am ajuns la capătul frânghiei și dacă nu facem ce este necesar pentru a ne salva, suntem condamnați.

Sunt cabalist și om de știință. Înainte de a începe să învăț Cabala, am fost om de știință și am făcut cercetări ample despre modul în care organismele mențin homeostazia (echilibrul) în condiții dinamice. Când l-am întâlnit pe profesorul meu de Cabala, Baruch Ashlag – primul fiu și succesor al lui Yehuda Ashlag, autor al unui comentariu complet la Cartea Zohar- abordarea lui m-a atras tocmai pentru că era atât de științifică. Fiul Ashlag a continuat pe urmele tatălui său, care, în afară de a fi cel mai important cabalist al secolului XX, era profund interesat de științele sociale și umaniste și foarte prolific în scrierile sale despre acestea. Cunoașterea sa vastă despre Cabala, care este știința conectării oamenilor prin coeziune socială, l-a ajutat enorm atunci când a analizat sistemele și procesele sociale pe care le-a trăit la mijlocul secolului XX.

În ultimii săi ani, după cel de-al doilea război mondial, Ashlag s-a ocupat de două proiecte colosale, dintre care a reușit să ducă la bun sfârșit doar unul. Înainte de moartea sa, el a publicat comentariul complet la Cartea Zohar, pe care acum îl numim Comentariul Sulam [Scara]. După această realizare enormă, Ashlag este acum cunoscut sub numele de Baal HaSulam [Autorul Scării]. În același timp, el lucra la ceea ce ar fi putut fi o explicație extinsă a structurii societății, pe care Baal HaSulam a crezut că omenirea ar trebui să o construiască, pentru a stabili o societate dreaptă, durabilă și prosperă. Ne-a lăsat doar schițe și note, dar au fost atât de multe, încât este ușor de văzut încotro duceau ideile sale.

Mai mult decât atât, este fascinant să vedem claritatea cu care Baal HaSulam a văzut evenimentele viitoare, pe care acum le trăim din plin. El a recunoscut că toți oamenii sunt în mod inerent egoişti și, prin urmare, vor exploata, intimida și subjuga pe ceilalți, dacă ar ști că pot scăpa cu asta. Încă din anii 1930, el a scris următoarele în eseul său „Pacea în lume”: „Cu cuvinte simple, vom spune că natura fiecărei persoane este de a exploata viața tuturor celorlalți oameni din lume pentru propriul beneficiu, și tot ce dăruiește altuia este doar din necesitate. Chiar și atunci, există exploatarea altora în aceasta dăruire, dar se face cu viclenie, așa încât vecinul său nu observă acest lucru și va admite de bunăvoie. … Aceasta este o lege indestructibilă. Singura diferență constă în alegerile oamenilor: unul alege să exploateze oamenii pentru obținerea unor pofte joase, altul pentru obținerea guvernării, în timp ce al treilea pentru obținerea respectului. Mai mult, dacă cineva ar putea face acest lucru fără mari eforturi, el ar fi de acord să exploateze lumea, pentru toate cele trei – bogăție, guvernare și respect”.

Aceasta este ceea ce vedem astăzi: un sentiment absolut al îndreptăţirii de sine și, prin urmare, o exploatare nestăpânită și neînfrânată, sau cel puțin încercări de exploatare. Și, așa cum a spus Baal HaSulam, „Se face cu viclenie, așa că aproapele său nu observă și va admite de bunăvoie”. La câțiva ani după avertizarea sa, naziștii au ajuns la putere.

Aproximativ în aceeași perioadă, Baal HaSulam a scris elaborat despre defectele comunismului rus, explicând că nu va dura, deoarece idealurile de egalitate și contribuție la societate în măsura posibilităților tale, primind în același timp doar ceea ce ai nevoie pentru întreținerea ta, au fost impuse unor oameni care nu erau educați în acest sens și, prin urmare, vor eșua. De fapt, el a fost atât de încrezător în observația sa, încât a scris despre căderea Rusiei la timpul trecut, chiar dacă a făcut-o în anii 1930, când comunismul Rusiei era la vârf. În eseul „Pacea”(un eseu diferit de „Pacea în lume”),el a scris: „Într-adevăr, istoria însăși s-a tulburat în favoarea noastră și ne-a pregătit un fapt stabilit, suficient pentru o apreciere deplină și o concluzie fără echivoc. : Toată lumea poate vedea cum o societate mare, precum cea a Rusiei, cu sute de milioane în populație, mai mult teren decât întreaga Europă, fără egal în materie de bogăție și materii prime, și care a fost deja de acord să ducă viață comunală și practic să fie abolită proprietatea privată în ansamblu, unde fiecare își face griji doar pentru bunăstarea societății, a dobândit aparent întreaga măsură a virtuții dăruirii către ceilalţi, în sensul său deplin, în măsura în care mintea umană poate înțelege. Și totuși, du-te și vezi ce s-a ales de ea: în loc să crească și să depășească realizările țărilor capitaliste, ea s-a scufundat chiar mai adânc. Acum, nu numai că nu reușeşte să aducă beneficiu vieții muncitorilor, puțin mai mult decât în ​​țările capitaliste, nu poate nici măcar să-și asigure pâinea zilnică și haine pentru trup”.

În anii 1950, când Baal HaSulam și-a scris schițele și notele cu detaliile punctelor sale de vedere asupra societății durabile și corecte, a proiectat un viitor sumbru pentru democrație, din nou din cauza lipsei unei educații adecvate. În aceste lucrări, publicate în The Writings of Baal HaSulam, Baal HaSulam explică faptul că nu vede viitorul democrației tocmai din cauza răului inerent din natura umană, care încă nu a fost corectat. În cuvintele sale, „De la începutul timpului, nu s-a întâmplat niciodată ca majoritatea publicului să guverneze o țară. Fie au făcut autocrații … fie oligarhii, fie democrații înșelătoare. Dar majoritatea oamenilor simpli a domnit doar în zilele lui Hitler, care, în plus, a promovat ticăloşia față de alte națiuni. El a ridicat [valoarea] de a aduce beneficii publicului la nivelul devotamentului complet, deoarece a înțeles modul de gândire al sadicilor, care, dacă li se oferă spațiu pentru a-și descărca sadismul, vor plăti pentru asta cu viața lor”.

„Într-adevăr”, continuă Baal HaSulam, „este adevărul absolut că, nu poate exista o societate bună și completă decât dacă majoritatea acesteia este bună, deoarece managementul reflectă calitatea societății … Dacă majoritatea este rea, managementul va fi în mod necesar rău, de asemenea, pentru că cei răi nu vor pune la guvernare conducători pe care nu-i aprobă. Nu trebuie să deducem din democrațiile moderne”, explică el lipsa de speranță pentru acestea (la începutul anilor 1950), „deoarece folosesc diverse tactici pentru a înșela circumscripția electorală. Când [alegătorii] vor deveni mai înțelepți și vor înțelege viclenia lor, majoritatea va alege cu siguranță o conducere conform spiritului lor”. Prin urmare, Baal HaSulam explică faptul că, pentru a înșela publicul, conducătorii societății plasează „manechine” care arată bine, dar sunt de fapt neputincioase, iar singurul lor scop este de a le fi permis conducătorilor să continue să conducă netulburați. În cuvintele sale, „principala lor tactică este aceea că ei primesc oameni cu bună reputație și îi promovează fie ca înțelepți, fie ca drepți, iar apoi masele îi cred și îi aleg. Dar o minciună nu persistă pentru totdeauna”, încheie el.

În cele din urmă, așa cum spune Baal HaSulam, o democrație care permite unei majorități egocentrice să-și decidă liderul, va alege un lider egocentric, conform naturii inerente a oamenilor. Acest lucru nu poate exista mult timp. În cele din urmă, egocentrismul atinge nivele atât de extreme încât întregul sistem devine corupt și se destramă. În acel moment, democrația devine încă o victimă a relei naturi umane.

Până când nu schimbăm cine suntem noi, nu ne vom schimba liderii sau regimurile și nu vom putea construi o societate bună pentru noi toți. Trebuie să începem să recunoaștem că, nu numai că există loc pentru noi toți pe această planetă, ci că avem nevoie de noi toți, de toate opiniile și ideile noastre, de fantezii și antipatii, de culorile și rasele noastre, de credințele și culturile noastre. Avem nevoie de ei pentru că dacă nu ar exista, și noi am fi incompleţi. Democrații nu ar fi democrați fărăexistența republicanilor și, la fel pentru republicani. Vă puteți gândi la bărbăție fără să o comparați cu feminitatea, sau invers? Fără unii şi alții, nu am fi deloc ceva definibil, ci doar bucăți de carne care rătăcesc fără țintă, până când timpul lor se încheie.

Astăzi, mai mult ca oricând, avem nevoie ca întreaga umanitate să recunoascăacest lucru, și cât mai rapid, așa încât să înțelegem răul pe care ni-l cauzăm prin cultura noastră de anulare și de ură unul pentru celălalt. Așa cum am scris la începutul acestui articol, mai lung decât era de așteptat, încă putem să ne determinăm viitorul. Când violența va izbucni, nu sunt sigur că va mai fi posibil. Prin urmare, trebuie să ne grăbim, să ne convingem și să împărtășim cu ceilalți noțiunile de interdependență, de vulnerabilitate a democrației și să împărtășim singurul remediu care ne poate salva societatea și viitorul: educația pentru conexiune.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →