Învățăm cum a fost creatura distrusă de la punctul unificării la cel al separării, la fragmentarea progresivă, la descoperirea tot mai multor forțe, la construirea sistemului de conexiune dintre părți. Chiar înainte de spargere, existau diferite caracteristici și forțe între ele.

În acest mod, învățăm despre întregul sistem al conexiunilor între viitoarea creatură și Creator, între caracteristica de primire și caracteristica de dăruire, și despre cooperarea dintre ele. Acesta este sistemul forțelor superioare, lumilor superioare. Și, pentru a face posibil pentru noi să existe cu adevărat, în pofida și în contradicție cu Creatorul, spargerea s-a produs și starea noastră prezentă a fost creată. De aici, am început să avansăm spre echilibru.

Trebuie să înțelegem că această teamă, neliniște, această angoasă sunt instrumente de măsură cu ajutorul cărora simt nivelul, lumea în care mă aflu, și dacă sunt preocupat în lumea noastră sau îmi fac griji cu privire la alții în lumea superioară.

În general, este un mare și minunat noroc care ne-a dat situația noastră în lume, unde simțim ego-ul care ne separă, deoarece cu ajutorul lui, putem măsura cât de aproape sau departe suntem de obiectivul ridicat.

Aceasta se traduce printr-o comparație cu teama bestială din lumea noastră, o preocupare aparentă cu privire la lumea următoare și tremurul la un nivel superior, unde plecăm din cadrul preocupării noastre banale și logice și ne interesăm doar pentru ceea ce se află în afara noastră. Grație acesteia, începem să fim asemenea Creatorului. Aici o persoană își măsoară starea, nivelul în care se află. Este clar că, atunci când suntem într-o stare egoistă, nu suntem pregătiți să ieșim din ea, doar dacă o forță superioară acționează asupra noastră, care este caracteristica de dăruire (Creatorul) sub o formă numită Ohr Makif (Lumina Înconjurătoare). Ea ne iluminează de la distanță, în secret, deoarece noi nu avem caracteristici similare ei. Trezim influența sa asupra noastră, în măsura eforturilor noastre de a ne apropia de celălalt.

Aceasta este o mișcare internă, voluntară. Este ca și cum aș fi gata să intru în sentimentele și mintea fiecărui prieten. Mă retrag de la aspectul său exterior, problemele și caracteristicile externe și tot ceea ce atinge caracteristicile sale banale. Doar inima sa mă interesează, dorința sa de a se detașa de sine spre conexiunea cu ceilalți, ridicându-se deasupra stării sale bestiale. Adică, ceea ce ridică o persoană deasupra măgarului său. Important este să simt ce se petrece în inima sa și să o conectez la inima mea.

Este același lucru cu privire la minte. Diferite caracteristici, gânduri, intenții și probleme nu mă interesează, doar ceea ce aparține dezvoltării noastre. În acest mod, vreau să mă prind de prietenul meu, punctul său din inimă, punctul său din minte, și să conectez aceste două puncte cu cele două puncte ale mele.

În mine, examinez și subliniez doar dorința mea pentru Creator (punctul meu din inimă) și orientarea mea mentală spre El (punctul meu din minte). Astfel cu toții ne conectăm cu o inimă și minte în ceva întreg, ca și cum am construi o imagine spirituală a noi înșine, compusă din inimă și minte.

Deci, unde este teama noastră? Teama este atunci când reușim să construim punctul nostru comun, inima pură pe care am asamblat-o, și mintea pe care am reunit-o și ne ridicăm cât mai mult posibil, atât cât suntem de detașați de ceea ce ne-am imaginat pentru noi înșine în sensul banal. O teamă permanentă este trezită în noi, de a ști dacă vom reuși să menținem structura noastră colectivă.

Asta se produce în interiorul fiecărui grup de zece, și apoi toate grupurile de zece împreună. Mai târziu, congresul nostru va fi conectat la toate convențiile oglindă care se țin în paralel cu noi într-un spațiu spiritual.

Trebuie să menținem toate acestea în noi și să fim constant preocupați că această structură se va face simțită tot mai mult ca reală, în fiecare moment. La început, este doar un fel de presupunere, dar puțin câte puțin, devine mai densă și mai solidă. Vom găsi chiar noi caracteristici în inima și mintea unite.

Vom începe cu adevărat să simțim ceva, apoi vom simți împărțirea acestui perimetru în zece Sfirot, adică vom atinge o structură spirituală în care vom simți forțele active, Creatorul. În acest mod, vom începe să-L simțim, și cum menține El structura noastră interioară împreună, adică cele zece Sfirot. Fiecare dintre noi este inclus în această structură și fiecare simte cele zece Sfirot în participarea sa individuală, în caracteristicile sale spirituale originale, în punctul din inimă și minte. Fiecare dintre noi descoperă creația sa fără a se perturba reciproc. Sufletele noastre sunt incluse reciproc și devin conectate astfel ca, în final, un tablou general al Olam Ein Sof (lumea infinitului) este creat.

Suntem deja conectați între noi pe un nivel care duce în sus și cele zece Sfirot devin tot mai clare. În ele, descoperim imense caracteristici interne, combinații, coaliții, sisteme și conexiuni. În final, toate acestea devin împreună o Sfira care este compusă din conexiuni emoționale și intelectuale infinite.

În acest mod, atingem nivelul Creatorului, adică realizarea minții imense și emoției care umple această Sfira. Este modul în care trebuie să mergem împreună.

Deci, lucrul principal este caracteristica de dăruire, și trebuie să ne temem să cădem în controlul nostru banal, în preocupările noastre corporale naturale. Într-o convenție, trebuie să ne limităm la nivelul de subzistență necesar.

Încercăm să ajungem la starea de îngrijorare în acest mod.

De la convenția din St. Petersburg, 19.09.2014, Lecția 1

Filed under: Congrese, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →