Din egoism

Suntem construiți din dorința de plăcere, din egoism, din ceva ce-i pasă doar de propriul bine. Dar această forță, care există în mine și are grijă doar de ea, nu sunt eu; este o forță exterioară care există în corp. Nu înțelegem asta și ne identificăm cu ea, fiindcă ne-am născut și am crescut cu ea.

Așa că, nici nu-mi pot imagina că dorința mea egoistă nu sunt eu cu adevărat. Pot să mă ridic peste ea sau să mă separ de ea și să o simt ca pe un străin existând în afara mea. Ea se numește „puterea Faraonului asupra omului”. Dacă descopăr că egoismul este în afara mea, înseamnă că l-am descoperit pe Faraon.

Dacă construiesc iubirea pentru prietenii de grup și prin ea încerc să atrag Lumina Înconjurătoare, atunci această Lumină mă afectează și mă rupe de dorința de plăcere. Atunci simt că această forță este străină, adică nu este a mea. Ea doar m-a condus atât de mult, încât am crezut că sunt eu.

Treptat, înțeleg nu sunt egoismul, dar că el a fost atât de viclean și de insidios că m-a pătruns și a luat controlul asupra fiecărei dorințe a mea, asupra fiecărui gând, asupra inimii și a minții. A condus totul dar, acum, văd că pot să mă eliberez treptat, să mă dau la o parte și să rămân în afară.

Vreau să fiu pe teritoriu neutru, nu sub conducerea lui. Simt că el hotărăște ceea ce gândesc și ceea ce vreau. Nu mai sunt de acord cu asta! Vreau să mă conducă o forță diferită – Forța Dăruirii, Forța Creatorului. Aceste două forțe sunt opuse una alteia.

Dar cum pot să fac asta? Văd că dorința egoistă mă conduce până la mormânt. Uitați-vă doar la ce se întâmplă în lume, încotro se îndreaptă. Fiecare începe deja să înțeleagă încotro ne împinge natura noastră egoistă.

De aceea, am nevoie de Lumina Reformatoare, de Forța Torei, care mă va separa de dorința de plăcere. Voi începe să simt această dorință ca pe ceva rău și, atunci, pot să ies din ea. Am avut „șapte ani grași” (șapte ani de belșug), când mi-a plăcut dorința de plăcere, fructul dezvoltării ei în forma egoistă, capitalistă și în toate binecuvântările progresului.

Astăzi, însă, descoperim că dorința egoistă nu ne va conduce la bine. Rezultă că această forță este răul. Atunci ai nevoie să te decizi ce ai de făcut. Oamenii cu punct în inimă s-au orientat către Forța Superioară, dorind să-L descopere pe Creator, Lumea Superioară, esența vieții și scopul ei, să aibă o direcție în viață și să fie gata să o urmeze.

De Sus, suntem conduși la un grup, la locul împlinirii noastre corecte, iar scopul omului este să aleagă această soartă bună și să trezească asupra grupului Lumina Reformatoare. Numai cu ajutorul Luminii poate un om să se separe de egoismul lui care îl îngroapă și să înceapă să-l simtă ca fiind forța altcuiva, forța Faraonului și să o urască. Cu toate că am crescut în casa Faraonului, în final, fug de el.

Putem să facem toată această muncă în grupul de zece, fiecare ajutându-i și susținându-i pe ceilalți și dând exemplu de dăruire reciprocă. Pe măsura eforturilor noastre de a ne uni, vom atrage Lumina Reformatoare, care ne va separa de dorința egoistă și ne va aduce într-un loc nou, sub Forța bună a Creatorului.

Pe de o parte este tărâmul Faraonului, iar pe cealaltă parte este tărâmul Creatorului, iar noi stăm la mijloc, între ei doi. Ca rezultat, Faraonul se transformă în linia din stânga, Lumina Reformatoare în linia din dreapta și, în mijloc, noi, incluzând cele două Forțe.

Primim dorința de plăcere de la naștere, o împrumutăm de la Faraon, după cum se spune că „plecăm cu multe averi”. Peste asta construim o restricție, un ecran și Lumina Reflectată, adică toate corectările primite de la Lumina Reformatoare și, în acest fel, devenim liberi.

De aceea, fără integrarea în grup, nu avem absolut nicio șansă să urmăm această cale. Totul începe prin Spargere, prin păcatul Pomului Cunoașterii. Așa cum Adam l-a întrebat pe Creator: „Eu și măgarul meu vom mânca din același jgheab?” – adică voi fi măgarul (hamor – homer= materie) care se bucură doar umplându-și corpul? Și unde este omul din mine?

Creatorul răspunde: „Așteaptă, va fi Spargerea, revelarea răului și apoi, „prin sudoarea feței tale vei mânca pâine”, adică vei câștiga înțelepciune, vei revela pe Creator și vei deveni om. (Minutul 14:00)

Faraonul apare prima dată când simt cum egoismul meu se separă, se îndepărtează și devine străin. Simt că el și eu nu suntem același lucru. Egoismul este o putere străină pusă peste mine de Sus. Deși este o forță stabilită de către Creator, totuși nu sunt de acord cu ea. Atunci, această forță este numită Faraon. Acest lucru este deja un progres semnificativ. (Minutul 38:20)

Din Prima parte a Lecției zilnice de Cabala 13/01/19 – Scrierile lui Rabaș, vol 1, art.2, Despre iubirea pentru prieteni (1984)

 

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed