Odată ce omul ajunge în Egiptul său, în timp capătă acolo o dorință din ce în ce mai mare de a primi. La început, acceptă această dorință cu bucurie. Se simte bine în legătură cu faptul că se dezvoltă, se îmbogățește și înțelege lumea.

Așa s-a dezvoltat întreaga noastră lume până de curând. Dar descoperim brusc că toate realizările noastre nu sunt bune pentru noi. De fapt, ne-aam construit o închisoare, o sclavie reală din care nu putem scăpa. Egoismul ne îngropă, ne leagă de mâini și picioare. Chiar dacă am făcut atâtea lucruri, aparent bune pentru noi înșine, ele încep brusc să ne copleșească și să ne controleze.

În primul rând, lucrez pentru a dobândi lucruri și apoi trebuie să continui și să lucrez în continuare pentru a-mi menține achizițiile, a le dezvolta și a le îmbunătăți. Lucrez din ce în ce mai mult pentru a plăti o casă mai mare, o mașină, o școală mai bună pentru copii și multe alte lucruri.

Omul vede că este în sclavie. Anterior, omul credea că aranjează viața în beneficiul său. Acum se dovedește că nu se poate odihni și se poate bucura de viață. Lucrează din ce în ce mai mult. Soția lui lucrează și acum și încă nu pot ieși din datorii. Aceasta este adevărata sclavie, care nu are niciun final.

În plus, s-a produs pandemia de coronavirus și cine știe câte alte astfel de lovituri ne așteaptă înainte. Începem să ne dăm seama că am construit o viață care nu este bună. Cu toate acestea, există un aspect pozitiv în acest sens, deoarece acum poate fi dezvăluită înțelepciunea Cabalei și oamenii sunt capabili să o asculte. Și acesta este motivul pentru care este dezvăluită.

Apoi, aceste două forțe care apar în natură: Faraonul pe de o parte și Creatorul pe de altă parte, ne ajută să avansăm până la sfârșitul corectării, „… cei doi îngeri care îi însoțesc pe om în ajunul Șabatului …”

Din lecția zilnică de Cabală 4/4/21, „Pesach“ (Paște)

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →