Pentru a patrunde in lumea spirituala, trebuie sa efectuam o „restrictie” (Tzimtzum) asupra dorintelor noastre egoiste. Malchut (calitatea primirii) trebuie sa devina complet incorporata in Bina (calitatea daruirii) si sa se predea puterii acesteia.

Nu exista bariere care obstructioneaza, sau cortine care separa ceea ce este permis de ceea ce este interzis. In spiritualitate nu exista coercitie. Nu exista ziduri si nu exista semne cu „Accesul interzis!”, sau situatii in care sa vrei ceva, iar cineva din afara sa iti interzica acel lucru.

Nu putem sa ne sfaramam niciuna din dorinte sau sa ne interzicem sa dorim. Ceea ce ne trebuie este o corectare interioara, in cadrul dorintei insesi.

Dorinta ramane, dar in acelasi timp, noi capatam un nou sentiment, ca este important sa nu o folosim in mod egoist. Ne dam seama ca exista o oportunitate de a da dorintei o utilizare superioara, de dragul daruirii, pentru a fi de folos altora.

Desi dorinta a fost creata ca dorind implinire, ea poate fi corectata, astfel incat sa nu primeasca nimic altceva, decat ceea ce are nevoie sa consume in mod natural, pentru ca simte importanta daruirii. De exemplu, ati vazut lei dresati la circ? De ce oare, in loc sa il infulece pe dresor, leul isi deschide ascultator gura si da voie unei persoane sa isi puna bratul sau capul inauntru? Oare leul nu vrea sa muste si sa rupa bratul sau capul? Ba da, vrea! Insa el percepe acea persoana ca fiind foarte importanta, pentru ca ea il hraneste. Ca urmare, isi suprima dorinta naturala.

In acelasi fel, si noi ne pastram dorinta de a primi placere. Ea incepe doar sa simta importanta calitatii daruirii. Vrea ca daruirea sa domneasca asupra ei.

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →