Cabala despre Educaţie

Cabala vine în salvarea crizei de astăzi a educației și parentale

Sugestii practice pentru educație și pentru rezolvarea conflictelor dintre părinți și copii.

„Educația nu creează nimic nou, ci mai degrabă dezvăluie ceea ce este deja ascuns în interiorul unei persoane.” (Rav Kuk, Eseuri ale Raiahului, p. 100)

Puteți găsi sfaturi valoroase în ghidurile despre creșterea copiilor. Un sfat bun poate de foarte multe ori salva luni sau chiar ani de nehotărâre și frustrare și poate ajuta familiile să iasă din situații de blocaj. Cu toate acestea, întâlnim frecvent întrebări sau situații care „ne prind nepregătiți” și ne lasă să ne întrebăm dacă suntem capabili să răspundem corespunzător. În astfel de situații, răspunsul nostru echivalează de obicei cu un zâmbet perplex sau un zumzet obscur, acoperind lipsa noastră de cunoștințe și marea indecizie cu privire la ceea ce este de fapt ceea ce trebuie făcut.

Fiind conștienți de dezvoltarea curiozității copiilor și de suferința multor părinți, am decis să adunăm câteva sugestii practice în fiecare număr, bazate pe înțelepciunea autentică a Cabalei, care se referă la problemele sufletului, la educație și la întrebările uriașe ale celor mici. . Bucurați-vă!

Un răspuns pentru fiecare întrebare

A fi părinți nu va fi niciodată o muncă ușoară. Pe lângă orele lungi de nesomn și preocuparea pentru sprijinul și bunăstarea copiilor, găsim cea mai dificilă și cu adevărat provocatoare sarcină dintre toate – oferirea de răspunsuri la fiecare întrebare pe care copiii o ridică. Cu siguranță mulți dintre voi sunteți familiarizați cu scenariul în care copilul dulce deschide o pereche de ochi uriași, curioși, vă privește inocent drept în ochi și pune fără milă întrebări legate de sensul vieții și scopul ei. În astfel de cazuri, nu contează cu adevărat dacă ești un fan Dr. Spock sau un cititor fervent al lui Tracy Hogg (autor al best seller-ului popular, „Baby Whisperer”), cel mai probabil vei rămâne fără răspunsuri, întrucât răspunsurile la aceste întrebări nu se găsesc în cărți.

Tocmai de aceea am ales să dedicăm primul sfat al acestei secțiuni întrebării cum să răspundem la acele întrebări uriașe puse de cei mici care cresc în casele noastre. Ar trebui să le spunem ce credem, chiar dacă răspunsul nu este atât de „ușor de digerat”, sau ar trebui să evităm un răspuns confuz și să-i lăsăm să facă față întrebării într-o etapă viitoare a vieții lor?

Spune întotdeauna adevărul, dar fii în mod constant blând.

„Fii direct cu copilul, direct până la capăt, altfel nu-i vei câștiga încrederea, deoarece un copil este sensibil la orice falsitate, oricât de benignă ar fi.” (Yanush Korchak).

Mai presus de toate, realizați că copiii sunt sensibili prin fire. Dacă detectează că le este ascuns ceva, acest lucru poate perturba întregul sistem de încredere reciprocă și respect față de părinții lor. Prin urmare, dacă dețineți informații importante sau o perspectivă profundă cu privire la viață, nu le ascundeţi copiilor voștri. Le este sete de această cunoaștere.

Este întotdeauna de preferat să nu ascunzi adevărul copiilor, Cu toate acestea nu este nevoie să-i împovărezii cu probleme pe care încă nu sunt pregătiți emoțional să le gestioneze. Practic, dacă adevărul nu este simplu, încercați să îl simplificați și să îl adaptați la lumea imaginară a copilului, într-un mod blând și neamenințător, pentru a nu-i presa. Amintește-ți că fiecare poveste pe care o spui copiilor tăi prinde viață și devine reală. Este obligația voastră ca părinți să fiți sensibili la dezvoltarea emoțională și mentală a copiilor voștri. Doar în conformitate cu maturitatea lor emoțională, vei putea dezvălui un nivel suplimentar de înțelepciune a vieții pe care ai acumulat-o de-a lungul anilor.

Prin urmare, uneori este mai bine să așteptați ca cererea de cunoștințe suplimentare să vină de la copilul însuși, astfel încât să simtă că nu este „împins” în ceva ce nici măcar nu a cerut. Expresia lui de voință vă semnalează că este gata să absoarbă un răspuns mai profund. Ascultă atent și urmărește-i reacția la lucrurile pe care i le spui, așa te vei putea asigura că nu-l împovărezi prea mult și nu-l încurci.

Dacă nu cunoașteți răspunsul adevărat la întrebări, nu vă fie teamă să recunoașteți, dar nu vă sustrageți de responsabilitatea față de ei de a căuta răspunsul, împreună cu copiii. După cum a spus Albert Einstein odată: „Ceea ce este important este să nu încetezi să pui întrebări”.

Marea Răzvrătire și Cea Mică de asemenea ….

Ca părinți, avem tendința de a le oferi copiilor noștri destul de multe sfaturi, dar de multe ori, ei ascultă cu atenție și apoi procedează exact invers. Din anumite motive, în majoritatea cazurilor, un individ simte nevoia să facă exact opusul a ceea ce i s-a explicat și să descopere soluții mai bune și mai potrivite decât cele care au fost încercate de părinții lor – să-și trăiască propria viață. Chiar dacă nu reușește întotdeauna, această aspirație nu pare să scape nimănui.

Aproape toți s-au răzvrătit la un moment dat împotriva părinților săi. Totuși, când ne vedem copiii crescând, unul dintre lucrurile de care ne temem cel mai mult este că vor face la fel.

De unde acea aspirație de a se răzvrăti împotriva întregii moșteniri a generației anterioare? Cum putem face față acestui lucru în cel mai eficient mod fără a ne forța opinia și fără a împiedica dezvoltarea copilului?

Consiliere prin onestitate și prietenie

Cabala explică că atunci când unui individ i se cere să se schimbe, în mod natural el rezistă, deoarece aspirația de schimbare nu a provenit din el și nu simte niciun beneficiu de câștigat prin aceasta. Adevărul este că în cele mai multe cazuri are dreptate. De ce? Pentru că cele mai multe dintre sfaturile pe care le primim de la părinții noștri rezultă din tiparele de gândire pe care le-au absorbit în copilărie și li se potrivește lor – nu nouă. Astfel, subconștient, sfaturile lor le servesc lor în primul rând – nu nouă, deci nu ne sunt acceptabile.

La fel, este important să realizăm că în subconștient, fiecare părinte speră în secret că copiii lui vor continua pe urmele lor. Prin urmare, le inculcă propriile sale concepte și valori.

Pentru a crea o comunicare eficientă și sănătoasă cu un copil, trebuie să înțelegem că fiecare nouă generație are valori noi și diferite de ale noastre, care nu se potrivesc așteptărilor noastre. Dacă ignorăm acest conflict – între aspirațiile părinților și noul nivel de dezvoltare a copilului – se va sfârși inevitabil în rebeliune.

Prin observarea naturii omului, cabaliştii au ajuns la concluzia că singura şansă ca un copil să asculte de un părinte, este dacă simte că va beneficia de pe urma sfatului. Prin urmare, este înțelept să dai un sfat sau o explicație care să-i ofere copilului sentimentul că acceptând-o, el va câștiga personal ceva care nu are neapărat legătură cu părintele. Acest lucru necesită ca un părinte să fie sincer cu el însuși și să examineze esența sfatului său – trebuie să se întrebe continuu: „Cui îi servește de fapt acest sfat?”

Este esențial ca sfaturile să nu apară sub formă de „A face și a nu face”, ci să-l determine pe copil să înțeleagă singur, în interiorul său, ce trebuie să facă. În acest fel, el nu va simți că un anumit proces este forțat asupra vieții lui, ci va simți că ideea de schimbare s-a dezvoltat independent în el.

Un alt punct interesant pe care cabaliştii îl aduc în discuţie este că în adâncul inimii sale, fiecare copil tânjeşte după un prieten adevărat. Una dintre cele mai mari speranțe ale lui este să descopere prieteni adevărați, chiar și în frați și în părinți. În adâncul inimii sale, un copil este pregătit pentru o astfel de relație cu părinții săi. Prin urmare, pentru a crea un dialog adevărat cu copiii, părinții trebuie să învețe cum să devină un prieten și un frate mai mare. El ar trebui să încerce să creeze încredere reciprocă ce nu se bazează pe onoare sau control, ci pe prietenie adevărată și parteneriat pentru atingerea oricărui scop comun, unul care se bazează pe iubire necondiționată.

Mult noroc!

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →