Scopul creaţiei este de a face bine fiinţelor create, adică de a face ca fiinţele create să ajungă la nivelul Creatorului. Nu poate exista un cadou mai mare sau mai mic decât acesta – dorinţa de a primi trebuie să fie egală cu Lumină, cu dorinţa de a dărui.

Întregul proces al evoluţiei dorinţei are loc în dorinţa însăşi, în înţelegerea ei, în realizarea şi în impresiile ei. Nu există schimbări fizice; toate schimbările sunt impresii interioare ale dorinţei de a primi, comparate cu Lumina. Dar fiinţa creată simte aceste schimbări ca şi cum se mută dintr-un loc în altul în timp şi discerne schimbările înăuntrul şi în jurul ei.

Cu toate că fiinţa creată poate vedea o imagine total opusă în orice moment şi se gândeşte că se mută dintr-o lume în alta, de la un nivel la altul, toate acestea au loc numai în atributele sale interne. Este greu să înţelegem acum acest lucru, pentru că nu am trecut prin nicio schimbare care să ne ducă dintr-o lume în alta, sau de la un nivel la altul. Procesul prin care trece dorinţa de a primi este un proces de clarificare şi corectare care este împlinit de eforturile pe care dorinţa le face. Astfel, fiinţa creată îşi construieşte vasul. Dacă procesul continuă în mod natural, fără efort, se numeşte nivelul naturii minerale, vegetale şi animale, care sunt controlate de Lumină.

Dar dacă fiinţa creată face eforturi înainte ca Lumina să o afecteze, este ca şi cum ea stăpâneşte Lumină însăşi şi astfel îşi exprimă liberul arbitru, independenţa sa. De aceea, tot prin ceea ce trecem, este numai ceea ce facem prin propriile eforturi, conform cu decizia noastră în scurte perioade ale liberului arbitru care ne este dat şi care este luat în calcul.

Asta este tot ceea ce se cere să facem. Şi oriunde putem creşte pentru a atinge echivalenţa de formă cu Lumina, ne putem împlini liberul nostru arbitru. Suntem într-o stare specială, înconjuraţi de o mulţime de oameni, şi pe moment avem şansă să executăm acţiuni corporale în loc de acţiuni spirituale.

Aceste acţiuni nu sunt îndreptate pentru a dărui încă, ci de fapt sunt egoiste, dar prin ele noi ne exprimăm dorinţa de a atinge dăruirea, garanţia reciprocă, ajutorul reciproc, sprijinul şi conexiunea. Astfel, arătăm că vrem să atingem o echivalenţă de formă cu Creatorul şi să atingem nivelul fiinţei umane.

Conexiunea dintre noi se numeşte Şechina, locul revelării Creatorului. Vrem să construim o reţea de conexiune între noi, de ajutor reciproc, sprijin şi unitate, până când, în cele din urmă, această reţea va fi atât de strânsă şi plină încât va deveni un vas, un volum în care se va putea revela atributul iubirii reciproce şi al dăruirii. Vasul nostru va conţine Lumina în măsura în care facem eforturi să ne asemănăm dăruirii adevărate.

Daca eforturile noastre nu sunt adevărate încă şi nu sunt îndreptate către dăruire adevărată ci pentru propriul beneficiu, Lumina nu se poate revela în vas şi iluminează deasupra noastră, sub formă de Lumină Înconjurătoare. Ea este de fapt înăuntrul nostru, dar noi vedem iluminarea ei de la distanţă, pentru că nu putem încă folosi în mod corect.

Mulţumită Luminii care ne înconjoară, noi ne corectăm gradual dorinţele, în aşa măsură încât ele pot avea deja o intenţie adevărată de dăruire, la un anumit nivel al celor 613 dorinţe, adică pentru conexiune de dragul generalului şi nu pentru propriul beneficiu, aşa cum fiecare gândea înainte. Apoi Lumina se revelează gradual, în măsura în care noi suntem în echivalenţă de formă cu Ea. Apoi vasul general se numeşte Şechina, Lumina din interiorul lui se numeşte Şochen (Locuitorul) iar revelaţia Luminii se numeşte „eliberare (mântuire)”. Această Lumină este revelată în interiorul vasului.

Între timp, vasul nostru nu poate primi Lumina, adică componentele din care este format (prietenii) nu sunt conectate în dăruire şi garanţie reciprocă ci tânjesc să atingă asta, o stare care se numeşte „exil”. Exilul poate fi la nivele diferite, în stări diferite. Mărirea acestei dorinţe pentru Lumină determină durerea pe care o simţim fiind în exil. Dacă durerea noastră nu este egoistă ci apare datorită faptului că nu putem ajunge la conexiune pentru a-i aduce bucurie Creatorului, sursa Luminii, ea invocă acţiunea Luminii Înconjurătoare, care ne corectează şi ne dă puterea de a ne conecta şi a ne ridica la nivelul Şechina. Astfel părăsim exilul şi ne conectăm cu Creatorul.

Aceste stări se schimbă: exil – eliberare şi apoi din nou exil – eliberare. Astăzi suntem la sfârşitul ultimului exil, la un pas de ultima eliberare. Legea corelării dintre Lumini şi vase ne-a adus la sfârşitul acestui proces, la ultima acţiune. Să sperăm că vom simţi că Şechina este în exil şi ca rezultat să ajungem la eliberare!

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala din 3/27/14

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate | Add Comment →