Michael Laitman, pe Quora: “Este posibil ca o persoană să fie considerată spirituală fără a fi religioasă?“

Da, este. Spiritualitatea se concentrează exclusiv pe dăruire, în timp ce religia există în sfera corporală, care este despre primire și care are intenții corespunzătoare. Cu toate acestea, judecând după acțiunile oamenilor, poate fi destul de neclar.

Spiritualitatea nu impune niciodată împărțirea creației în forțe diferite, opuse și contradictorii, ci atribuirea în schimb a unei singure forțe de iubire și dăruire, care este poziționată în spatele tuturor.

Ascensiunea spirituală se realizează atribuind unei singure forțe ceea ce ni se pare bun și rău. Cu alte cuvinte, forța superioară, care se raportează la noi printr-o atitudine de dăruire și dragoste, ține o „conversație” cu noi prin forțele binelui și răului, pentru a ne ghida dezvoltarea spre eventuala descoperire a unei forțe poziționate în spatele ei Tot. În acest proces, aderăm la acea forță spirituală deasupra a ceea ce percepem în realitatea noastră corporală și ridicăm treptele scării spirituale.

Cu toate acestea, oamenii de pe calea spirituală pot îndeplini tot felul de obiceiuri religioase ca urmare a creşterii, educației, culturii și tradițiilor națiunii lor. Cred că este pozitiv să tratezi religia în acest fel.

Totuşi, religia nu ar trebui să înlocuiască progresul spiritual, deoarece realizarea sublimă a forței spirituale de dăruire și iubire ar trebui să fie mai presus de orice altceva. Religia în sine nu interferează cu această realizare. Ceea ce ne poate reține de la realizarea spirituală este gândirea falsă că religia poate înlocui spiritualitatea. Cu alte cuvinte, desfășurarea diferitelor acțiuni fizice și rugăciunea conform cuvintelor scrise după un anumit program, nu ne vor conduce la realizarea spirituală. Descoperim spiritualitatea, urmărind să aplicăm calitățile forței spirituale – iubirea și dăruirea – printre propriile noastre calități și relații, așa cum este descris în principiul: „Îți vei iubi aproapele ca pe tine însuți”.

Cu alte cuvinte, intențiile, gândurile și dorințele sunt de cea mai mare importanță, iar acțiunile noastre sunt secundare. Mulți oameni religioși desfășoară acțiuni în mod obișnuit, fiind crescuți din copilărie pentru a le realiza fără să se gândească iar în aceasta nu există o ascensiune spirituală.

Spiritualitatea, adică intenția de a iubi și a dărui, nu este astfel atinsă prin acțiuni religioase, ci prin conectarea pozitivă cu ceilalți într-o intenție comună. Cu toate acestea, acțiunile religioase nu devin anulate. Ele sunt ca o ramură care simbolizează rădăcina spirituală, iar oamenii pot rămâne în acea cultură. Astfel de obiceiuri nu interferează și nu ajută la avansarea spirituală. Ele ne reamintesc pur și simplu că există acțiuni spirituale, care este și motivul păstrării lor de-a lungul generațiilor.

Bazat pe Lecţia zilnică de Cabala din 2011/11/20. Scris / editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.

Imagine de Thomas Kinto pe Unsplash.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →