Evoluţia dorinţelor, Partea 3

Pustiiţi de două ori

Observaţie: În dorințele noastre, împlinirea se face simțită doar pentru o perioadă scurtă de timp, apoi dispare. Acest lucru este cel mai problematic.

Comentariul meu: Împlinirea nu dispare, ci este pur și simplu suprimată de alte dorințe, deoarece ele se schimbă în noi tot timpul.

Întrucât avem un număr imens de dorințe, ele se află într-o anumită relație între ele, iar corelația lor constantă nu ne dă odihnă.

Prin urmare, uităm trecutul și ne gândim deja la viitor. Iar impresia dispare. Și, deși ne dorim să ne întoarcem la el, totuși nu mai suntem în stare.

Întrebare:  Adică, împlinirea nu este statică?

Răspuns: Nu! Împlinirea există în dorință. Dorințele se schimbă și se revarsă întotdeauna de la una la alta și în tot felul de combinații. La urma urmei, o persoană are un număr imens de dorințe. Prin urmare, simțim în permanență schimbări în noi înșine.

Întrebare: De ce, atunci când împlinirea dispare, ne simțim dublu pustiiţi?

Răspuns:  Dacă nu ar exista împlinirea, ne-am simți pe noi, înșine, în lipsa ei. Deoarece împlinirea a fost deja și a dispărut, atunci simțim absența umplerii și absența acestui loc ca umplere, adică dublu gol.

Să presupunem că acum sunt la nivelul zero, simţind o anumită lipsă, un gol și atunci mi se oferă umplerea, să zicem, două milioane, iar când această umplere dispare, atunci simt lipsa de umplere pentru două milioane, plus ceea ce aveam, adică ceea ce am pierdut. Nu mă simt doar zero, dar mă simt „minus două milioane”.

Din KabTV – „Bazele Cabalei” 12/3/18

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul următor: