Existăm în ambele Lumi

Învățăm cum să lucrăm în primul nivel spiritual, atunci când, din a ne simți pe noi, înşine, în interiorul egoismului (în această lume), ne ridicăm la un nivel mai înalt decât egoismul nostru, la nivelul la care Creatorul sălăşluiește. Trebuie să discernem acești doi pași – egoismul nostru și nivelul de deasupra lui – pentru a trăi simultan pe ambele niveluri. Acesta va fi primul nostru grad spiritual.

Primul pas spiritual este cel mai dificil, deoarece nu este nici măcar ca un copil care face primii pași, ci este o lume cu totul nouă și o atitudine complet nouă față de realitate. Apar modificări cardinale în interiorul unei persoane. Îmi dau seama că imaginea naturală a lumii este văzută prin egoismul meu, în dorința de a primi cu care m-am născut și care a fost creată de Creator.

Această lume nu există într-o astfel de formă, de una singură, dar ea aşa pare că se află, în proprietățile mele egoiste, care pot fi schimbate, iar apoi şi lumea va începe să se schimbe. De aceea, pentru moment, lumea ne pare a fi întunecată, egoistă, iar apoi se va schimba.

O astfel de imagine a lumii ne este dată de Sus, de către Creator, pentru a putea ieși din această stare. Pentru aceasta, trebuie să ne imaginăm că toate acestea provin dintr-un grad mai înalt, în care domnește lumina, dăruirea și iubirea și umple toată realitatea. Și toate acestea există peste ego-ul meu, deasupra acestei lumi și vreau să mă agăț de această stare mai înaltă.

Dar  imaginea egoistă a lumii pe care o văd acum: neagră, nefericită, fără speranță, nedreaptă, provine de asemenea din lumină și, aparent, cu un scop anume. Prin urmare, rămân cu senzația acestei lumi așa cum este, dar vreau să aparțin unei stări mai înalte, unei lumi mai înalte, unde domnește Creatorul, cea mai înaltă lumină, puterea de dăruire și iubire. Vreau să fuzionez cu ea. Prin urmare, mă împart în două, încercând să mă agăț de cel mai înalt nivel cu toată inima și sufletul meu, în ciuda faptului că mă simt mai jos, în dorința mea egoistă de a primi. Nu văd nicio contradicție în acest lucru, fiindcă acești doi poli opuși trebuie să existe.

Cel care se îndepărtează de lumea inferioară și o simte pe cea mai înaltă se numește un înger. A trăi numai în lumea inferioară se aseamănă vieţii unui animal. Dar cineva care încearcă să existe în ambele lumi, în același timp, există în credință deasupra rațiunii. Forța de dăruire pe care cineva dorește să o găsească în lumea superioară trebuie să fie mai mare decât forța de primire care guvernează în lumea inferioară, egoismul nostru.

Progresul urmează, prin a coborî mai jos și mai jos în această lume, cu toate miasmele sale și, prin urmare, să crească tot mai mult și mai sus, în lumea spirituală: de la -1 la +1, de la -2 la +2, de la -3 la +3 , și aşa mai departe. Se spune că „Cel care este mai mare decât prietenul său, dorința lui este mai mare decât el”. Iar „altul” este starea mea anterioară. De aceea, trebuie să coborâm pentru a găsi dorințele sparte și pe care, apoi, să le ridicăm la un nivel mai înalt și să le ”rezolvăm” astfel. Asta este munca noastră! (Minutul 0:20)

Din prima parte a Lectiei Zilnice de Cabala 6/4/19, pe tema „Zero absolut ’’

 

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed