Astazi, intelepciunea Cabalei trebuie sa fie dezvaluita lumii. In vremurile noastre, toti trebuie sa stie care este scopul vietii si cum sa ajunga la radacinile creatiei. Atingerea radacinilor poate fi comparata cu un fruct, unde viata spirituala a persoanei si dezvoltarea sa spirituala se potriveste cu aspiratia unui fruct de a deveni copac.

In una din aceste scrisori, Rabash explica cum „aspiri” sa doresti folosind analogia aspiratiei de a deveni copac in lumea noastra. O cultivam in cele patru stadii HaVaYaH pana cand obtinem dorinta de a darui, dupa care incepem sa folosim dorinta de a primi pentru a darui. Acesta este „fructul”, insemnand sfarsitul corectiei omului, maturitatea sa.

Dar in acelasi timp, infruntand intrebarea despre sensul vietii, o persoana vine la intelepciunea Cabalei, locul in care este actulizata de indivizi care au intrebari asemanatoare. Aceasta este perioada denumita  „Lo Lishma” (nu pentru numele ei). Persoana se apropie in stil egoist, dar acum doreste sa obtina lumea spirituala si sa adune „fructele”, raspunzandui-se astfel la intrebari despre scopul vietii. Datorita naturii omului, el nu poate intelege cum poate obtine asta in alt fel.

In acest fel plantam samanta in pamant, si incepe sa evolueze. La inceput, merge pe cararea batuta a egoismului si intotdeauna se poate se poate baza pe el, vazand un viitor luminos in fata. Dar dupa un timp (cateodata cativa ani), el experimenteaza un sentiment evocat de Lumina care Reformeaza: El incepe sa simta natura sa egoista.

Apoi, el descopera ca lumea spirituala nu poate fi atinsa folosind sentimentele sale si mintea in mod obisnuit; el realizeaza ca poate fi atinsa doar in opozitie cu ceea ce a fost pana acum. Si  persoana incepe sa isi piarda aripile. Nu se mai poate misca inainte cu fermitate, deschizand fiecare usa cum a facut inainte. In acest punct, el trebuie sa inceapa sa munceasca cu el insusi evident din afara, ceea ce inseamna cu ajutorul mediului: in grup, cu un profesor si textele Cabaliste.

Trebuie sa se intinda dinauntru in afara, si doar atunci, avand completat cercul, persoana se poate trata pe sine ca pe o samanta plantata in pamant. Va invata sa tinda spre aceasta samanta astfel incat poate germina, si nu sa se usuce afar in nisip. Va asigura si conditiile nutritive pentru ea: minerale, apa si lumina, tot ceea ce este ecesar pentru ca ea sa creasca. S doar atunci samanta sa va germina.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 1/21/2011, “Pentru ca omul este copacul pe camp”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →