Michael Laitman, pe Quora: “Fericirea este internă sau externă?“

Tot ceea ce simțim este interior. Nimeni altcineva nu simte ceea ce simte un individ, iar dacă cineva simte ceva și îi spune altuia despre asta, la care cealaltă persoană nu se poate raporta în mod adecvat ca parte a sentimentelor sale, atunci nu știe despre ce vorbește.

Tot ceea ce nu este în interiorul persoanei este astfel inexistent. Prin urmare, fericirea este internă și apare atunci când ceva la care aspirăm cu adevărat devine împlinit.

Un astfel de sentiment poate fi numit „fericire”. Cu toate acestea, există o serie de niveluri între ceea ce suferim și ceea ce ne face fericiți. Se dovedește că cea mai mare fericire apare atunci când simțim că ne apropiem de echilibrul cu natura, așa cum un copil tânjește după mama sa. Atunci simțim fericirea.

Fericirea este o dorință puternică pentru o împlinire pe care ne-am dorit mereu să o concretizăm, dar ne-am pierdut deja speranța de a o face. Apoi, apare forța pozitivă a naturii – forța dăruirii, iubirii și conexiunii numită „Creatorul”. Se spune „Unde ai fost? Te-am căutat!” Iar persoana vrea să spună: „Eu sunt cel care Te-am căutat! Nu eu, ci Tu, unde ai fost?” Așa se reunesc, într-un mod simplu, fără nicio ezitare sau cuvinte.

Asta este fericirea. Cu toate acestea, nu este genul de fuziune care are loc în lumea noastră, când două corpuri se agață unul de celălalt, păstrând în același timp propriul spațiu și senzațiile individuale. Aici nu avem corpuri, ci o simțire reciprocă de difuzie reciprocă. Ca urmare, apare o anumită stare de a fi.

În ceea ce privește sentimentul nostru de sine, vrem apoi să se topească. Nu simțim absolut deloc nevoie de ea. Totuși, dacă sentimentul de sine dispare, atunci și sentimentul celuilalt va dispărea. De aceea este conceput astfel încât sinele trebuie să existe.

În limbajul Cabala, este descris după cum urmează: Aviut, adică „grosimea” ego-ului, nu dispare. Mai mult, pe măsură ce ego-ul continuă să crească, putem dobândi capacitatea de a-l armoniza cu calitatea dăruirii. Ca urmare, ego-ul, ura, devine mai mare, iar iubirea crește și ea. În lumea noastră liniară, nu înțelegem cum funcționează asta. Așa se desfășoară în domeniul spiritual. Și o astfel de ură și iubire cresc până la o stare de infinit, unde simțim infinitul. Atunci nu va exista limită pentru o astfel de fericire, dar trebuie simțită, altfel nu are sens. Cu toate acestea, avem o cale foarte lungă înainte de a ajunge la o astfel de simțire.

Bazat pe videoclipul „Fericirea este internă sau externă?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Semion Vinokur. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate | Add Comment →