Măsura împlinirii este atât de mare cât se poate depăși rațiunea, iar aceasta se numește Romemut.

Există doar goliciune într-un loc unde nu este existență, așa cum este scris, „ pământul atârnă peste nimic”. Aflați că care este măsura împlinirii, a locului gol? Răspunsul este, în funcție de ridicarea omului deasupra rațiunii.

Aceasta înseamnă că golul ar trebui să fie umplut cu măreție, adică cu deasupra rațiunii și să ceri Creatorului să dea omului acea putere. Va însemna că tot golul a fost creat, adică omul ajunge să simtă astfel, că este gol, doar pentru a-l umple cu Romemut [măreția] Creatorului. Cu alte cuvinte, trebuie ca omul să ridice totul deasupra rațiunii (Shamati #13, „O rodie”).

Nu știm ce este credința deasupra rațiunii. Este o separare totală de toate calculele noastre. Îmi amintesc cum la trei sau patru luni după ce am început să studiez cu Rabaș, l-am întrebat: „Ce este credința deasupra rațiunii, deoarece este scris că omul trebuie să fie mereu în ea?” În acel moment, chiar am notat cu mâna mea că nu trebuie să uităm să te gândești la credință deasupra rațiunii, chiar dacă nu știam ce este. În timp ce stăteam în mașină la volan, lângă Rabaș, m-am uitat la ce era scris pe mână și l-am întrebat: Care este sensul acestui concept?

Ca răspuns, mi-a dat un exemplu care, desigur, este limitat de granițele acestei lumi: Să presupunem că un prieten a împrumutat o sumă de 1.000 de dolari de la tine și mai târziu ți-a returnat un plic ca și cum ar fi întreaga sumă înăuntru. Dar găsești doar un dolar înăuntru. Prietenul tău spune că există 1.000 de dolari înăuntru, dar, după calculul tău, există doar unul. Unde sunt ceilalți 999 dolari?

Atunci poți avansa prin credință deasupra rațiunii. Adică obții o astfel de corecție (în loc să-ți ierți doar datoria prietenului tău!) încât percepi acest dolar ca și cum ai primi 1.000 de dolari în loc de unul, ca și cum prietenul ți-ar fi returnat totul.

Dar cum percepi cei 999 de dolari care lipsesc? Aceasta se numește forța credinței deasupra rațiunii. Este imposibil de înțeles ce înseamnă asta dinainte. Doar atunci când această forță devine revelată în interiorul nostru, ca urmare a eforturilor noastre interioare, în interiorul dorințelor noastre, atunci când ne schimbăm, atunci vedem că într-adevăr putem compensa cunoașterea cu credință, iar această credință este dăruire în loc de primire.

În orice caz, acest lucru va rămâne neclar până când omul dobândește cu adevărat această calitate.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 26.04.2011, Shamati

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →