Adam haRișon (Primul Om) este structura singurului suflet care a fost creat și care, după spargere, a suferit mari schimbări. Întâi a existat în starea de Hafeț Hesed și nu a primit nimic și nu a vrut nimic pentru sine.

Această stare este numită Rai sau înger.

Înger este o forță care nu are deloc ego. El face toată munca necesară pentru forța generală a Naturii. Se spune că înger este o parte de Creator.

El este condus de Forța Superioară și acționează și împinge toată Creația spre scop, prin obținerea calităților de iubire și dăruire.

Întrebare: Este în noi un Reșimo (reminescență) a stării de Adam haRișon?

Răspuns: Sunt în noi Reșimot, gene spirituale, ale tuturor stărilor. Este așa fiindcă am coborot în lumea nostră din nivelul Spiritual de integritate absolută și, acum, trebuie să urcăm încă o dată, noi înșine, folosind Reșimot-urile care au fost conservate în noi, dar trebuie să o facem conștient, prin atragerea Forței Superioare și prin ea, să ne corectăm. Această forță este numită Tora, numele ei provine din cuvântul Or/Lumină.

Noi acceptăm treptat Lumina Superioară, fiindcă ea sosește treptat, în funcție de urcarea noastră. Sistemul Superior de iluminare ne formează, ne afectează și ne corectează prin reintegrarea fiecăruia într-o structură generală care este asemenea sufletului general creat inițial.

Acesta este rezumatul întregii istorii a coborârii de Sus în jos și a urcării de jos în Sus. Urcarea de jos în Sus a început când sufletul general numit Adam a fost spart și a descoperit că era complet egoist și nu era pregătit pentru contactul cu Lumina, cu Creatorul. Acest lucru se numește „Păcatul lui Adam” și „expulzarea din Grădina Raiului”.

Creatorul a dispărut din simțurile oamenilor și ei au fost lăsați să umble pe pământ în întunericul corporal. Acesta este motivul pentru care, în această lume, suntem total rupți, separați, distanțați unii de alții.

Douăzeci de generații de cabaliști după Adam au încercat să corecteze această situație, dar primele zece generații au înțeles problemele lor și că nu pot face nimic până când nu a apărut Noe. Noe a fost salvat în timpul potopului în timp ce, cea mai mare parte a omenirii a murit.

Aceasta nu a fost moarte și pierdere, ci purificare fiindcă, de fapt, moarte nu există. Oamenii care mor simbolizează dorințe egoiste pe care nu le putem folosi la un anumit moment.

Din această cauză sunt ei considerați morți. Dar, mai târziu, ei se întorc la viață în forma corectă și, de aceea, par să apară în generațiile următoare.

Ei sunt aceleași dorințe care au suferit faze de purificare prin moartea în forma lor anterioară, egoistă și se întorc la viață în forma altruistă. Astfel, cele zece generații care i-au urmat lui Noe sunt deja generații apropiate lui Avram, apropiate recunoașterii avansării spirituale corecte.

Ultimul nivel înainte de Avram a fost tatăl său, Terah. Terah este este simțirea egoului pe care vrem să-l folosim și să ne bucurăm, în timp ce Avram este recunoașterea faptului că egoul e rău, ceea ce înseamnă partea opusă.

Avram și Terah sunt un singur întreg, dar partea numită Terah vrea să lucreze cu egoul, iar partea numită Avram a înțeles deja că este interzis să lucrezi cu egoul și că, asta înseamnă moarte.

De aceea, ei se despart. Avram își schimbă atitudinea față de viață, față de lumea numită Terah și devine Avraam, adică tatăl neamului evreilor. Asta înseamnă că el devine tatăl tuturor dorințelor care, în cele din urmă, vor fi corectate.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne”

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →