Gândurile mele pe Twitter 4/25/19

Nu există nimic în lume care să nu fie un mijloc pentru atingerea scopului.

Când aspir la țintă, totul mă împinge spre el. Atunci când sunt distras și acord atenție tulburărilor, în loc să le folosesc ca mijloc de atingere a scopului, atunci în loc de ajutor, ele devin perturbări.

Nu este nevoie să analizăm tulburările – nu le putem înțelege niciodată, cât timp suntem în gradul lor. Trebuie să ne ridicăm deasupra lor, gândindu-ne doar la scopul spiritual și să depășim tulburările, la fel cum apa deschide calea printr-o stâncă.

Toate perturbările sunt necesare – ele ne conduc, ajutându-ne să ieșim din egoism. La fiecare pas, trebuie să învățăm cum să ne întoarcem spre Creator. Pentru a face această ajustare, primim în mod constant semnale de la egoismul nostru și de la Creator – și, conform lor, putem ajusta direcția spre scop.

Indiferent de cât de mult încearcă omul să se raporteze la Creator ca fiind bun și drept, el va descoperi fapte care sunt opuse față de aceasta – tocmai pentru a nu avea altă posibilitate decât să accepte guvernarea Creatorului ca fiind bună și dreaptă, prin credință deasupra rațiunii. Nimeni nu mă va ajuta, decât eu însumi … să-l implor pe Creator să mă ajute!

Dacă vreau să văd în mod clar buna guvernare a Creatorului, pare a fi o cerere de dovadă a bunătății Lui și a lipsei de credință în perfecțiunea Lui. Dar doresc să-mi arăt credința în bunătatea Sa absolută și, prin urmare, am nevoie exact de perturbările împotriva Creatorului celui bun. Pentru a vedea nedreptatea și a merge deasupra ei.

Problema aderării la guvernarea Creatorului constă în faptul că trecem prin gânduri și dorințe „impure”, prin care nu ne putem referi la Creatorul absolut bun. Numai cei cu rezistență spirituală ajung la starea de a se uni cu Absolutul, mai presus de toate circumstanțele „impure”.

Planul Creatorului în creație este pentru om, punctul culminant al creației, ca acesta să-și dedice fiecare moment al existenței sale, Creatorului. În această dorință și așteptare, Creatorul este extrem de invidios! Întreaga noastră viață, în fiecare moment, este un lanț de împrejurări care ne îndrumă spre El.

Întreaga misiune a omului în această viață este mai presus de toate circumstanțele care există și, anume, să atingă dorința constantă de adeziune la Creator. El descoperă apoi, că toate acțiunile Creatorului vizează, de asemenea, crearea condițiilor pentru el de a-și dezvolta adeziunea, până la echivalența completă.

Omul nu poate primi în mod ostentativ rău de la Creator, pentru că este în detrimentul măreției Creatorului. Prin urmare, în măsura simţirii răului, omul poate simți lipsa Creatorului. Prin urmare, eforturile de a nu ne îndepărta de Creator, deși simțim răul, sunt răsplătite. Iar dacă el slăbește eforturile, va fi pedepsit.

Sunt fericit când răul este descoperit în mine. Și invers, regret răul încă ascuns în mine, deoarece nu se știe când și dacă va fi dezvăluit vreodată. Cu siguranţă, răul dezvăluit trebuie să fie corectat! De aceea, trebuie să aspirați să vă descoperiți tot răul!

Zohar, Bereshit, 159: Din spate se poate judeca faţa viitoare a stării spirituale. Partea din spate se înspăimântă și, astfel, presează pentru o revelare rapidă a feței. Deci, cineva se poate simți neglijabil și inapt într-o coborâre, dar el trebuie să o depășească și să se străduiască pentru revelare!
DinTwitter, 4/25/19

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed