Simțim cât de departe suntem unul de celălalt și nimic nu ne atrage să ne conectăm, pentru că simțim gust de praf în această conexiune. Dar dacă încercăm să aducem un nou gust acestei stări, atunci aceasta ne va apropia mult mai mult unul de celălalt.

Cum poate fi revitalizată această conexiune și în locul gustului de praf să aducem în ea spiritul vieții? Trebuie să adăugăm apă la ea, Hassadim, iar praful se va transforma în pământ. De unde putem lua această apă? Ei bine, chiar și din lacrimi! Plângeţi că simțiţi gustul de praf în conexiunile dintre voi. Trebuie să reînviem aceste conexiuni și atunci Creatorul va fi revelat în ele.

Plângem, de regret că nu suntem în stare să ne apropiem unul de celălalt. Dorințele egoiste nu ne permit să ne unim într-o singură inimă și să dezvăluim lumea superioară, viața veșnică și Creatorul. Desigur, nu suntem capabili să o facem singuri, dar trebuie să o cerem! Atunci lumina superioară ne va influența și ne va uni.

Este necesar să simțim gustul de praf (pentru că este adevărul) și să lucrăm împreună pentru a transforma acest praf, acest deșert, în Grădina Edenului.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de cabala 7/26/22, “Distrugerea ca oportunitate de corectare”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →