Ieşirea din labirintul suferinţei

Ştiinţa Cabalei se revelează pe sine din timpuri imemoriale. De fapt, este prima ştiinţă descoperită de mintea omenească sub formă de învăţătură despre structura lumii. Însă, spre deosebire de azi, în toate generaţiile anterioare, majoritatea oamenilor nu aveau nevoie de ea fiindcă egoul lor era încă în dezvoltare. Noi am trecut peste toate aceste reîncarnări, dezvoltându-ne din generaţie în generaţie şi viaţa părea bună. Am luptat permanent pentru noi acumulări, dorind să ne umplem pe noi înşine cu plăceri din ce în ce mai mari.

Înţelepciunea Cabalei spune de acum mii de ani că această preocupare pentru plăcere este numai o cursă pentru motorul intern care munceşte în noi şi ea nu ne dă adevărata umplere (satisfacţie). Totul este fals, noi pur şi simplu ne jucăm cu dorinţele noastre efemere, cu plăcerile care dispar instantaneu. Care este rostul la toate acestea?

Cu toate acestea, oamenii nu vor să audă de asta. Numai câţiva sunt interesaţi de sensul vieţii: care este scopul vieţii, această cursă între naştere şi moarte? Aceşti câţiva oameni au dezvoltat Înţelepciunea Cabalei din ce în ce mai mult. Ei au descoperit că de fapt, acest joc pe care egoul nostru, natura noastră îl joacă cu noi este doar un joc mortal; ei au descoperit că s-a întâmplat să cădem într-o maşină de tocat carne care ne toacă, împingându-ne constant la acţiuni nesăbuite, adică plăceri pe care nu ni le putem refuza sau suferinţe de care încercăm să scăpăm.

Astfel, sub influenţa acestor două forţe, plăcere şi suferinţă, eu alerg constant ca un animal. Ele mă lovesc şi eu fug să mă feresc. Ele îmi arată plăcere şi eu fug după ea. Îmi închei viaţa, umplându-mi zilele cu această cursă.

Observând o astfel de dezvoltare a umanităţii, aceşti oameni au căutat o cale de ieşire din această cursă fără sens, până când au descoperit că întregul proces are un sfârşit. Ei au înţeles că nu trăim într-un flux nesfârşit de viaţă între aceste două forţe, bună şi rea, într-o urmărire eternă a plăcerii şi să scăpăm de suferinţa nesfârşită încercând să ne trăim viaţa şi să evităm răul. Ei au descoperit că, în sfârşit, am ajuns la completarea acestei dezvoltări.

Această finalizare are loc chiar azi, după un lung proces de dezvoltare umană. Noi suntem prima generaţie care, după un număr de reîncarnări şi ca rezultat al dezvoltării tuturor generaţiilor anterioare, începem să înţelegem ce se întâmplă cu noi.

Începem să recunoaştem că am ajuns la o situaţie certă şi că mulţi oameni au devenit dezamăgiţi de această cursă. Chiar dacă ei nu realizează că de-a lungul întregii lor vieţi sunt în urmărirea plăcerilor şi aleargă din calea suferinţei, ei simt frustrare şi cad în depresie. Mulţi oameni încep să înţeleagă că asta este o nebunie nu viaţă, să vii în lumea asta pentru o cursă şi să o părăseşti, ca şi cum ai intra într-un cazinou, ai juca şi pleca fiindcă fără să faci nimic din cauză ca ai fost obligat ori să urmăreşti plăcerea ori să te fereşti de suferinţă.

Astfel, ei ajung să înţeleagă că evident nu este aşa fiindcă nimic nu se întâmplă în natură fără rost. Totul în ea este precis determinat după cauză şi efect şi că, aparent, acest întreg proces este dictat de legea dezvoltării care trebuie să ne conducă la un scop.

Chiar dacă acest proces este foarte lung şi pare ilogic, de fapt, în el este ascunsă o logică interioară specială. Noi trebuie să recunoaştem răul inerent din natura noastră pentru a obţine forma bună din el. Posibilitatea de a atinge această bunătate pare să fie în zilele noastre dacă accelerăm recunoaşterea răului.

De aceea ştiinţa Cabalei a fost dezvălită, fiindcă noi nu mai avansăm ca înainte, după o lună cale aleatoare, într-o nesfârşită alegere între bine şi rău, acumulând permanent probleme şi rezolvându-le şi scăpând la ceva mai bun, şi astfel, după multe căutări, fiind dezamăgiţi de calea anterioară, vrem să vedem ce ne aşteaptă şi să avansăm conştient.

Înţelepciunea Cabalei se divulgă pentru astfel de oameni. Punctul din inimă se trezeşte în ei şi nu le mai dă pace. Ei ajung într-un loc unde pot acumula cunoştinţe despre cum să aleagă calea bună pentru ei, nu pe ocolite ci drept, în funcţie de legile naturii, devenind ca ea şi folosind-o corect.

În fapt, noi nu susţinem sau garantăm un miracol, noi pur şi simplu cunoaştem legea. În loc să ajungem la scop în zig zag noi mergem drept dacă vrem să împlinim această lege. Asta este calea cea mai apropiată şi cea mai uşoară, dar în acelaşi timp mult mai complexă. De aceea trebuie să studiem şi să îndeplinim această lege noi înşine, în loc ca forţele naturii care ne frământă precum aluatul să ne dea forma dorită de ele. Noi înşine participăm la asta, pentru a ne construi noi înşine forma cerută de natură. Dacă avem succes, ne dăm nouă înşine aceeaşi formă pe care am fi obţinut-o la sfârşit, atingând scopul creaţiei.

Lecţia 1 de la Convenţia de la Roma 5/21/2011

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: