Un om nu primește împlinire de la iubire, în sine, ci din tânjirea după iubire, din tânjirea după cel pe care îl iubește. El este fericit în măsura în care experimentează aceste sentimente, fără să primească împlinire în mod egoist.

Prin urmare, acțiunea spirituală este făcută prin credință deasupra rațiunii, de dragul dăruirii. Acesta este un tip diferit de Kli. Tânjirea este cea care împlinește omul; este principalul lucru și, prin urmare, este necesar să o creștem.

Aceeași regulă se aplică în lumea noastră: atâta vreme cât tânjim după scop, asta ne împlinește mult mai mult decât obținerea acestuia și realizarea visului nostru. Apoi vedem că reiese a fi nu așa cum ne-am imaginat. Dar de ce este așa?

Pentru că natura dorințelor și a împlinirilor nu funcționează așa. Împlinirea adevărată și constantă este posibilă numai din tânjire, nu din împlinirea dorinței. Voința de a primi nu a fost creată pentru a fi împlinită, ci mai degrabă pentru a dezvolta deasupra ei tânjirea după iubire și dăruire. 1

Din prima parte a lecției zilnice 7/3/19, Deficiența după măreția Creatorului

1 Minutul 16:55

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →