Importanța creării unui dicţionar de definiţii spirituale precise pentru a înlocui definiţiile corporale

Principala dificultate este aceea că nu putem ştii ce este munca spirituală. Nu este nici în senzaţiile şi nici în intelectul nostru.

De la bun început noi suntem oameni care aparţinem acestei lumi. Lucrăm, înţelegem şi discutăm despre ceea ce avem în această lume. Definiţiile din această lume crează un spaţiu de lucru în noi. Lumea noastră este plină de definiţii de primire sau de dăruire cu scopul de a primi, în care avem senzaţii mai mari sau mai mici.

Definiţiile sunt în acord cu ceea ce ne încântă sau ne doare. Este aşa pentru că noi suntem o materie care îşi doreşte să se bucure. Aşadar, eu pot auzi sunete, să miros arome, să văd lucrurile, lăţimea şi mărimea lor, chiar dacă ele aparent nu mă interesează. Nu contează ce este, poate este un fenomen mecanic: eu tot timpul traduc lucrurile în emoţii. Apoi, în ceea ce mă priveşte, dacă mă simt bine, sau nu, eu procesez, simt şi trăiesc în aceste emoţii, deoarece ceea ce nu intră în senzaţiile mele, pentru mine, nu există. Ceea ce nu văd, pentru mine nu există, deoarece lumea există numai în aria senzaţiilor mele, în dorinţa de a primi, de a mă bucura.

Aşadar, noi suntem programaţi şi creaţi ca nişte creaturi sensibile, iar lucrurile de care ne putem bucura, sau nu, sunt clare pentru noi din experienţa noastră. Astfel noi formăm o imagine a lumii.

Ce legătură are asta cu Cabala?

Am început să mă simt rău în lumea noastră. Mulţi oameni se simt rău. Ai putea să mergi chiar şi mai departe şi să spui că majoritatea se simt rău. De asemenea, nu numai oamenii, ci şi mineralul, vegetalul şi animalul. Însă, cu toate acestea, în afară de senzaţia rea şi împreună cu asta, eu încep să simt și o atracţie faţă de o stare diferită. Aceasta este considerată ca trezirea ”punctului din inima mea”. Apoi eu încep să caut cu acest punct: unde mă trage el? Ce vrea de la mine?

Așa am ajuns la Înţelepciunea Cabala, unde am început să aud tot felul de lucruri, deși nu ştiu ceea ce se predă. Aş putea să studiez mulţi ani, însă să nu ştiu exact ce studiez. Vin ca un copil care a fost trimis la şcoală. El nu ştie de ce este acolo, dar înțelege că este din același motiv pentru care toţi ceilalţi copii sunt acolo. Sau poate că mă simt confortabil aici cu punctul meu din inimă. Simt cumva pace, siguranţă şi că un viitor bun mă aşteaptă.

Dar ce este Cabala? Nu o înţeleg.

Dacă mă întrebi pe mine, aş putea să o explic folosind cuvintele pe care le-am citit. Însă nu îmi aparţin. De ce? Este aşa pentru că, încă o dată, lumea de care vorbeşte Înţelepciunea Cabala nu este lumea mea. Este ceva ce nu am nici în înţelegerea mea, nici în senzaţia mea.

Îmi aduc aminte de asta când am fost cu Rabash, obişnuiam să stau la tot felul de mese, la Kiddush pe care el îl ţinea de Sabat, unde el obişnuia să dea tot felul de explicaţii pe diferite articole şi fleacuri şi el vorbea tot timpul despre ”credinţa deasupra raţiunii” și anume că totul este dobândit în ”credinţă deasupra raţiunii”.

Eu înţeleg ce înseamnă credinţa. Credinţa înseamnă “eu cred”. Ce înseamnă “a crede”? Înseamnă că “eu cred în anumite lucruri”.

De ce? Ai dovezi?

Nu. Dacă ar fi fost dovezi, atunci ar fi fost cunoaştere. Dacă nu este nicio dovadă, atunci este credinţă.

Atunci, în ce crezi?

“Cred în Dumnezeu. Este ceea ce este scris.”

Crezi în “El”? Asta este cu atât mai ambigu.

Atunci, ce este credinţa?

Cabaliştii din trecut, care au început să descopere lumea spirituală – calitatea dăruirii, iubirea pentru ceilalţi, “iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, “iubirea acoperă toate crimele” –  au început să obţină această calitate în conexiunea lor, dându-i numele de “credinţă” sau gradul ”Bina”. Nu a fost niciodată altă definiţie pentru cuvântul “credinţă”.

Totuşi, după aceea, atunci când au început să cadă de pe ”gradul de credinţă”, de la ”gradul dăruirii şi iubirii” – există credinţa precum “dăruire cu scopul de a dărui” şi credinţa completă precum “primire cu scopul de a dărui” –  ei s-au ţinut de această înţelegere pentru că au simţit-o în trecut şi au fost conectaţi cu mulţi Cabalişti care erau în jurul lor în aceeaşi perioadă de timp, mai bine de 2000 de ani şi ei au numit-o “credinţă”. Apoi termenul “credinţă” a început să devină pătat. A început să fie interpretat ca o “cunoaştere în fapt”: “cunoaştere” nu în termeni ai cunoaşterii, ci pur şi simplu să accepte ceea ce este şi cum este.

Aşadar, până astăzi, conceptul credinţei este foarte vag. Trăim într-un mod în care toată lumea crede în ceea ce crede că are nevoie să creadă.

De asemenea, “credinţa deasupra raţiunii” este un concept incredibil de dificil. Trebuie să ni-l explicăm nouă înşine, începătorilor şi oricui studiază cu noi. ”Credinţa deasupra raţiunii” este construirea vasului spiritual, unde construim vasul de dăruire, peste vasul de primire, pentru ca astfel să progresăm spiritual.

Aşadar, este foarte important pentru noi să facem un dicţionar al definiţiilor corecte ale Înţelepciunii Cabala, prin care putem să arătăm tuturor cum aceasta vorbeşte de o realitate diferită şi cum cuvintele, care par să fie familiare persoanei din această lume, imediat sunt definite diferit în Înţelepciunea Cabala de oamenii care sunt în dobândire spirituală.

Aceasta este, de asemenea, una din dificultăţile pe care le avem în a ajunge de la revelarea spiritualității din tulburări, pentru că acestea sprijină revelarea. Tulburările devin ajutor numai atunci când ştim cum să le definim într-un mod precis. Asta este dificultatea ! Va trebui să facem acest dicţionar de definiţii spirituale precise, în interiorul nostru, pentru a înlocui definiţiile corporale, pentru a clarifica astfel că nu este nimic în realitate în afară de dorinţă şi de lumina care acţionează dorința, ceea ce trebuie definit într-un mod corespunzător, cu definiții reale, adică în funcție de măsura în care lumina acționează asupra ei, o divizează și o ierarhizează. Aşa trebuie să abordăm Înţelepciunea Cabala !

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed