În conformitate cu legile de dezvoltare spirituală

Tora, “Deutoronomul” 6:10-6:13 : Iar când te va duce Domnul Dumnezeul tău în pământul acela pentru care s-a jurat părinţilor tăi: lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, ca să ţi-l dea cu cetăţi mari şi frumoase, pe care nu le-ai zidit tu, Cu case pline de toate bunătăţile, pe care nu le-ai umplut tu, cu fântâni săpate în piatră, pe care nu le-ai săpat tu, cu vii şi cu măslini, pe care nu le-ai sădit tu, şi vei mânca şi te vei sătura, Atunci, păzeşte-te, să nu se ademenească inima ta, ca să uiţi pe Domnul Care te-a scos din pământul Egiptului şi din casa robiei. Să te temi de Domnul Dumnezeul tău şi numai Lui să-I slujeşti, de El să te lipeşti şi pe numele Lui să te juri.

Daca argumentam din punctul de vedere al unei persoane ordinare, nu ne-am castigat oare pamantul Israel fiind in sclavie in Egipt 400 de ani si apoi am ratacit prin desert 40 de ani, “L-am primit oare pe gratis pamantul ? Am varsat atat de mult sange pentru el si am suferit atat de mult”.

Dar munca spirituala este complet diferita de ceea ce ni se pare noua. Tot ceea ce este descris in Tora se intampla in interiorul nostru, pana in punctul in care cautam sa ne unim unii cu altii. Prin revelarea unei legaturi mai puternice ajungem  mai aproape de pamantul Israel.

Pamantul Israel este aceasta dorinta comuna pe care o atingem prima data ca o dorinta egoista in Egipt, cand eram conectati doar prin dorinta de a exista de dragul egoismului, de dragul Faronului.

Ne indeplinim constant aceste dorinte, imbogatind Egiptul, pana cand egoismul nostru se umfla atat de mult incant am vazut cum ne ingroapa si ne ucide. Iar apoi, prin cele zece plagi pe care Craetorul ni le-a trimis, am strigat si plans catre El si l-am rugat sa ne scoata din sclavie.

Toata munca noastra a fost sa strigam, sa rugam forta superioara a dragostei si unitatii sa ne scoata din egosimul si ura reciproca care ne separa. Am ajuns la ea si prin calatoria de patruzeci de ani prin desert, cand  nu am lucrat inca cu egoismul pentru a ne uni, doar ne-am ridicat asupra lui.

Prin separarea completa de Egipt si ridicarea deasupra egoismului am intra in tara Israel, in egoismul insasi, pentru a-l putea transforma in calitatea daruirii si iubirii. Iar cand aceasta mare dorinta numita Faraon sau Egipt este tranformata in aceasta calitate a iubirii si daruirii, atunici se numeste tara Israel.

Prin urmare, toate numele locurilor mentionate in Tora nu se refera la repere geografice; ele sunt in noi, in enorma noastra dorinta egoista careia umanitatea ii serveste in zilele noastre.

Iar in prezent realizam ca ne ucide, ca ne investim intreaga viata acestei dorinte egoiste enorme si murim fara a lasa mai nimic in urma. Asadar pentru ce traim ?  Este pentru a ne arunca noi si copiii nostri in groapa uratei creaturi, mereu nemultumite numite – egoism ?

Prin urmare decidem sa ne ridicam deasupra lui, asa cum este spus, “Iar fiii lui Israel s-au plans de munca grea”. Asta este atunci cand primim forta de conectare deasupra egoismului si incepem sa ne smulgem mai mult si mai mult din egoism, in timpul celor patruzeci de ani de munca in desert.

Iar apoi, inca odata deasupra egoismului, creeam o noua generatie puternica care a fost crescuta in desert, incepem sa intram in egoism si sa cucerim acest pamant. Coboram in egoism si incepem sa-l transformam si sa-l corectam. Iar aceasta este intrarea in tara Isarel.

Totusi, in timpul acestei urcari si coborari, legile ne sunt explicate ca fiind revelate in mod egal, dar sunt implementate in materiale complet diferit, iar prin urmare le percepem in moduri diferite.

Din emisiunea de pe Kab TV ”Secretel Cartii Eterne” din 06.04.2016

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed