În cușca egoismului nostru

Întrebare: Un om, spre deosebire de animal, poate vedea ceva plăcere în viitor, poate să-și calculeze pașii și să ajungă la el renunțând la plăcerile din fazele intermediare.

De ce, cu un intelect așa uriaș, el nu poate calcula rațional starea de echilibru cu natura? De ce eșuează permenent în toate încercările lui raționale de a construi o societate echilibrată?

Răspuns: Fiindcă el este în interiorul naturii lui egoiste. Nu poate calcula nimic.

Comparându-și egoismul în ceva cu altceva, ceea ce câștigă sau ceea ce pierde el mai mult, omul se află totuși în interiorul egoismului său. El nu este liber. El nu are a doua măsură de libertate. Ceea ce el consideră libertate este iluzia de a sta sub influența unei forțe de constrângere externe.

Întrebare: Nu poate să calculeze: „dacă îmi folosesc egoismul o să mă simt rău”?

Răspuns: Acesta este modul în care încercăm totdeauna să fugim de necazuri. Dar asta nu înseamnă că suntem liberi. Fug permenent de loviturile egoiste, un băț în partea asta, un băț în partea cealaltă și, uite așa, mă învârt de dimineață până seara.

Uite ce se întâmplă pe străzi, în autobuze, în metrou, în birouri, peste tot. Uită-te la acest mușuroi de oameni! Unde putem vorbi de libertate?

Nu există niciun fel de libertate. Pot să aleg în orice moment, dintre toate posibilitățile, starea cea mai confortabilă, după cum mi se pare mie. Atât.

Aleg din ceea ce mi-a fost dat, dar sunt permanent limitat. Creatorul strălucește deasupra mea prin starea corectată, dar eu nu sunt încă corectat. Firește că nu înțeleg deloc influența Lui asupra mea. Unde mă conduce? Ce vrea de la mine în fiecare moment? Nu știu. Atunci, ce fel de libertate de voință poate exista?

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 12/05/19

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed