O persoană este în esență doar o dorință de a primi, care este foarte sensibilă la plăcere sau durere. Prin urmare, Creatorul într-o clipă ar putea obliga întreaga omenire să devină absolut dreaptă.

Totuși, El a vrut să ajungem la aceasta prin înțelegere și conștientizare, astfel încât noi înșine să-I cerem să ne aducă la dăruire și conexiune, noi înșine să dorim garanția reciprocă și noi înșine vom căuta să devenim similari Creatorului.

De aceea a fost nevoie de atât de mult timp și de multe condiții diferite. Era necesar să împartă întreaga umanitate în șaptezeci de părți, șaptezeci de națiuni ale lumii, în perioade diferite și tot felul de stări. Totul este cu scopul de a construi un sentiment deasupra fiecărei dorințe, adică de dragul dăruirii, precum și o minte care poate calcula când și în ce măsură dorința de a primi și dorința de a dărui pot fi folosite.

În acest fel, o persoană poate regla cât de mult este posibil să primească de la Creator, astfel încât să fie suficient doar pentru a corecta dorința de a primi spre dăruire și nici o picătură mai mult.

Se pare că trebuie să programăm dorința de a primi, astfel încât să absoarbă toată această înțelepciune, cunoaștere și abilități care îi permit să lucreze împotriva naturii sale și să o învețe să aprecieze natura Creatorului ca fiind calitatea superioară, să o pună pe sine, să fie impresionată și să acționeze ca El.

Numai printr-un proces foarte complex, creația poate fi adusă la echivalență cu Creatorul. La urma urmei, inițial este infinit de departe de aceasta, complet opusă. Creatorul a creat dorința de a primi opusă dorinței de a dărui, apoi a spart-o și a intercalat mici scântei de dăruire în interiorul acestei dorințe.

Aceste scântei sunt, de asemenea, sub controlul egoismului. Prin urmare, o persoană își folosește toată dorința egoistă și toate scânteile de dăruire iar prin aceasta se conectează cu ceilalți, construiesc diferite societăți, afaceri și doresc să profite unul de celălalt. Totul este grație acelor scântei care au căzut în dorința de a primi; în caz contrar, dorințele ar fi rămas izolate și incapabile să se conecteze între ele.

Când începem să ne conectăm și să câștigăm unul de la celălalt, înțelegem cât de profitabil este și adăugăm din ce în ce mai multe conexiuni. Apoi brusc totul cedează, deoarece este imposibil să continuăm așa, și rezultă o cădere catastrofală. Această criză a crescut de-a lungul secolului XX și astăzi a ajuns la un punct care s-a transformat dintr-un declin economic într-unul universal.

Astăzi începem să înțelegem că această conexiune poate fi rea, în ciuda faptului că provine din scântei de lumină. Acum, sarcina noastră este să transformăm această conexiune într-una bună. Acesta este un proces special, deoarece ne cere să ne conectăm numai în beneficiul aproapelui nostru. Pentru a face acest lucru, trebuie să ridicăm scânteile luminii superioare deasupra dorinței noastre de a primi.

După spargerea sufletului comun până astăzi, aceste scântei ne-au ajutat să construim dorința de a primi într-un mod și mai egoist. Acum, însă, trebuie să luăm această dorință de a primi și să o punem în slujba scânteilor pentru a atrage lumina și a crește dorința de a dărui mai degrabă decât dorința de a primi. Intenția de dăruire trebuie să se ridice deasupra celei de primire, ceea ce înseamnă a lucra prin credință deasupra rațiunii. Forța dăruirii, Bina, va fi apreciată de noi mai presus de forța primirii.

Aceasta este marea revoluție pe care trebuie să o realizăm, astfel încât intenția de a dărui să fie mai mare decât forța egoismului, iar scânteile care au căzut în dorință în timpul spargerii vor începe să ne determine dezvoltarea, în loc de dezvoltarea controlată de egoism, unde scânteile sunt folosite pentru a ne conecta cu ceilalți în scopul de a profita de pe urma lor.

Din a 2-a parte a lecției zilnice de Cabala 25/9/20, Scrierile lui Baal HaSulam, „Garanția reciprocă”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →