Îndreptându-te către iubire

MAN nu înseamnă mană cerească care cade de sus, ci o rugăciune pe care o ridică cineva de jos și devine împlinit prin ea. Este un imbold înainte, nu primire, ci intenția, scopul, care îl împlinește, iar prin asta trăiește.

Numai prin faptul că se îndreaptă către iubire, omul simte plăcere, numită munca dulce a iubirii, fără de care nu poate exista.

Împlinirea este numai cererea către Creator. De aceea, în ebraică, rugăciunea este numită ”tfila”, din cuvântul ”lehitpalel”, care înseamnă să te judeci pe tine însuți. Cu toate că nu ceri nimănui nimic, te analizezi și te înțelegi pe tine. Nu trebuie să te adresezi nimănui; este suficient să ajungi la o aspirație către scop și să nu cauți scopul în sine.

Numai cei care lucrează la corectarea spirituală și trec ei înșiși prin toate acestea, pot înțelege. Nimeni altcineva nu poate.

Chiar și pentru cei care se angajează în asta și chiar pentru cei care sunt deja angajați, durează mult timp înainte ca aspirația lor să fie nu pentru ei, să fie fără nicio senzație de primire și să devină nevoia lor interioară. Dar aceasta este adevărata stare interioară.

Deci, numai în deșert mănânci mana, este o stare ideală. Nu ai altceva decât aspirația către înainte, către iubire și dăruire.

Încă nu poți folosi ”Faraonul” tău (ego-ul), care stă în ”desaga” ta, dar deja începi să te îndrepți către înainte. Și apoi imboldul tău va crește atât de mult încât, fără să aștepți ca această dorință să crească în tine, o vei scoate treptat în afară și o vei schimba pentru a fi îndreptată către înainte.

Și apoi vei putea să acționezi. La fel cum Creatorul acționează în dăruire și tu, cu ajutorul Faraonului, acționezi pentru a lucra în dăruire. Această forță neagră a Faraonului este exact cea care îți dă abilitatea de a dărui.

Din emisiunea de pe Kab TV ”Secretele Cărții Eterne” din 25.03.2017

 

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior:

Articolul următor: