Studiind perioadele lungi ale evreilor în diaspora și exilul de două mii de ani, putem spune că același fenomen se reproduce din nou și din nou.

De fiecare dată când au ajuns într-o nouă țară, poporul evreu a căutat un adăpost și un loc unde ar putea locui și supraviețui, și nu puteau supraviețui decât unindu-se puternic între ei. Prin urmare, fără a avea alegere, ne-am apropiat când eram în exil și relații mutuale corecte s-au format între noi, nu pentru că ne-am fi dorit-o, ci pentru că am fost forțați să o facem.

Atitudinea noastră pozitivă față de celălalt atinge pe cei care ne înconjoară. Am adus știința și cultura persoanelor în țările unde am trăit și aceste țări au început să prospere. În momentul în care ne-am obișnuit cu asta, ego-ul a crescut între noi, la fel și concurența și ne-am ignorat.

Aceste relații negative s-au reflectat în oamenii care ne înconjurau și au trezit în ei ura și acuzațiile împotriva noastră. Prin urmare, am fost expulzați din aceste țări și țările au început să decadă. Starea internă a poporului evreu a fost mereu transmisă oamenilor cu care trăiau și le-a adus prosperitate sau recesiune.

Prin urmare, dacă vom începe să ne apropiem unii de ceilalți astăzi și să stabilim relații corecte reciproce, vom face ca națiunile să aibă o atitudine pozitivă în ceea ce ne privește și aceasta în întreaga lume.

Din ”Scurte povestiri”, kab.tv, 24.10.2014

Filed under: Israel, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →