Dacă nu pot să-mi restricționez egoismul și să las grupul în spațiul liber din inima mea, atunci grupul trebuie să-mi ofere resuscitare artificială. Este ca și cum aș zace fără respirație, inconștient și grupul apasă pe pieptul meu, astfel încât să pot expira și apoi să încep să respir. Adică mă ajută să fac o contracție pentru a începe din nou să mă extind.

Expansiunea are loc în mod natural, ca parte a naturii, iar eu trebuie să produc compresia prin propriile mele eforturi. Și dacă nu pot face acest lucru, atunci grupul trebuie să mă ajute și să exercite presiune asupra mea ca să încep să respir în viața spirituală, să respir aerul spiritual.

Grupul apasă pe toată lumea cu iubire, iar aceasta va fi presiunea care mă obligă să expir aerul. Acesta este modul în care resuscitatorii aduc la viață pe cineva: s-ar părea că este necesar să-l umpli cu aer, dar nu, ei apasă pe pieptul lui pentru a face aerul să iasă.

În același mod, grupul pune presiune pe toată lumea cu iubire, astfel încât să simți că există oameni în jurul său care sunt conectați în iuibire și unitate și care îl cheamă să facă la fel. Această iubire îl obligă: renunță la respirație și permite prietenilor să intre în el și să-l extindă cu forța. Iar când se va extinde datorită muncii lor, va fi obligat și să-și extindă iubirea pentru ei, adică să arate iubirea pentru toți.

Există două forme de avansare către scopul creației, spre corectare. Dacă depunem eforturi pe cont propriu pentru a avansa prin grup cu influența mediului, revigorându-ne reciproc prin această respirație artificială, atunci aceasta va fi calea luminii (Ahișena). Și dacă nu, ventilatorul global începe să se rostogolească peste noi ca o rolă a evoluției, stoarce tot aerul din noi, astfel încât să fim gata să inhalăm aerul spiritual.

Există un punct (Malhut) care aparține omului, iar restul, cele nouă Sefirot superioare, sunt calitățile prietenilor sau ale grupului. Trebuie să mă restricționez în cadrul celor nouă Sefirot fără a-mi lăsa niciuna din dorințele mele acolo. Dacă vreau să dărui în aceste nouă Sefirot, atunci injectez calitățile prietenilor mei în ele și ei le transformă în calități de dăruire pentru mine. Astfel, le dăruiesc prietenilor mei și, prin intermediul acestora, ofer un loc în care Creatorul se poate îmbrăca.

Dacă ne angajăm să influențăm pe toți din grup, ne arătăm iubirea și unitatea pentru a trezi fiecare prieten, acesta îl va împinge înainte pentru că și el va dori să avanseze. Aceasta este Cabala practică.

Inhalarea și expirarea ar trebui să se alterneze constant. La urma urmei, de fiecare dată când respirăm în aerul spiritual ne dăm seama că s-a transformat în cel material, deoarece i s-a adăugat dorința egoistă.

Prin urmare, trebuie să-l expirăm cu forță și să inspirăm un nou aer spiritual de dragul dăruirii, iar acesta va fi un pas către următorul nivel spiritual.

Așa urcăm pe scara spirituală: de fiecare dată când descoperim că pasul actual este într-un fel egoist, îl expirăm pentru a respira în locul lui un aer spiritual proaspăt, o nouă forță de dăruire.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 18.12.20, „Un timp de contracție și un timp de extindere”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →