Comentariu: Astăzi, oamenii nu își doresc nicio obligație unul faţă de celălalt și, prin urmare, nu se căsătoresc.

Răspunsul meu: Omul este egoist. Dacă ar înțelege că căsătoria îl va umple cu adevărat și a fost creat astfel încât să poată da și primi în căsătorie, ar vedea că nu este nimic mai bun.

Dar pentru aceasta, trebuie creată o formă de comunicare, astfel încât un bărbat să fie împlinit de soția, copii și familie, astfel încât să aibă împlinite exact astfel de nevoi, calități, dorințe care nu sunt modificate artificial, astfel încât să nu fie forțat să fugă seara undeva în cluburi, baruri.

La fel este și cu o femeie. Trebuie să fie hotărâtă să creeze pentru familia ei, soțul și copiii ei condițiile de care s-ar bucura ea însăși. Prin urmare, aici este nevoie de o educație adecvată. Nu contează că am devenit mai egoiști. De fapt, un egoism mai mare ar trebui să ne ducă la nivelul următor.

Trebuie să educăm băieții și fetele în mod corespunzător, să îi învățăm cum să interacționeze între ei și să nu le oferim doar lecții despre sex în școli. Se pare că doar îi învățăm ca pe animale relațiile sexuale corecte, dar nu îi învățăm pe oameni cum să fie conectați corect între ei, să se înțeleagă și să se completeze reciproc.

Dacă nu le oferim această educație, generația următoare va fi nenorocită. Vor ajunge la unele interacțiuni mecanice, la ceva de neînțeles.

Cabala spune că totul în natură este construit pe reaprovizionare, pe armonie. Această completare depinde de înțelegerea naturii reciproce.

Îmi amintesc când eram în primul an de institut, aveam un profesor Svyadoshch Avraam Moiseevich. Ne-a dus la diferite spitale pentru intervenții chirurgicale, pentru a ne arăta condițiile extreme în care se află oamenii imediat după un accident, în timpul unei nașteri dificile sau după un transplant de inimă.

Și noi, băieții de optsprezece sau nouăsprezece ani, am fost foarte zguduiți de asta. Când am ieșit pentru prima dată din maternitate, a fost un șoc: cât de greu este să naști, cât sânge, câtă durere. Aproape am plâns, uitându-ne la femeile aflate în travaliu. Atitudinea noastră față de multe lucruri s-a schimbat. Am început să tratăm diferit chiar și fetele din grupul nostru.

Pe baza a ceea ce am experimentat, aș duce toți copiii de la școală la spitale, maternități și morgi pentru a explica și a le arăta copiilor ce înseamnă viața, când treci prin toate stările de la naștere prin diferite probleme, răni, moarte, până la cimitir, toate acestea sunt necesare. Și aș face acest lucru cu o pregătire preliminară foarte serioasă, astfel încât copiii să nu aibă traume psihologice. Așa se construiește o înțelegere și o atitudine adultă față de viață.

KabTV „Close-up” din 11.11.2009

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate | Add Comment →