Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Înţelepciunea lui Avraam ”

„Cel mai mare dintre uriași”, așa se refereau înțelepții la Avraam. De ce s-au referit la el în acest fel? Ce a descoperit Avraam ce alții nu au descoperit? Această postare este despre biblicul Avraam, care a descifrat codul naturii.

Animalele nu pun întrebări. Ei îşi urmează instinctele. Cu cât omul a evoluat și a ajuns dincolo de regnul animal, cu atât a început să pună întrebări despre esența existenței. „Despre ce este viața mea?” „Ce mă guvernează?” „Suferința este rezultatul pedepsei, iar bucuria rezultatul unei recompense?” Și cel mai important, „Care este sensul vieții?” „Pentru ce trăiesc?”

Aceste întrebări au generat credințe. Oamenii s-au închinat în fața forțelor naturii, s-au rugat vântului, ploii, pământului, soarelui, lunii și stelelor. Ei dădeau ofrande și sacrificii statuilor, purtau ținute ritualice, își tatuau trupurile cu simboluri, dansau în jurul focurilor și împlineau tot felul de rituri și ritualuri. Ei au făcut aceste lucruri pentru a liniști forțele superioare în care credeau, pentru a face ca forțele care le guvernează să le facă viața mai bună, să le binecuvânteze, să le protejeze, să le dea încredere și să diminueze nesiguranța și incertitudinea cu privire la viitor.

Avraam era fiul lui Terah, un făuritor de statui și printre cei mai înalți preoți din Babilonul antic. Oamenii veneau la Terah pentru îndrumare, iar el îi sfătuia și le vindea statui. Avraam urma să preia afacerea profitabilă a familiei, dar i s-a întâmplat ceva.

La un moment dat, după reflecții prelungite, și-a dat seama că nu este nevoie să se plece în fața forțelor naturii. El și-a dat seama că aceste forțe sunt ele însele „statui”, percepții false. Ar trebui să le zdrobim pentru că sunt ireale. Toate imaginile noastre despre natură sunt fundamental greșite. Tot ceea ce există este o singură forță și toate forțele pe care le percepem sunt fețe ale acelei forțe.

Mai mult decât atât, acea forță este opusă naturii noastre egocentrice. Este o forță a creației, a cărei calitate este dăruirea nemărginită. Această forță a creat și guvernează toată realitatea și aceasta este cea la care trebuie să ne raportăm în viața noastră.

Întrucât această forță guvernează totul și fiindcă este dăruire absolută, ea vrea să ne dea propria ei calitate, să ne facă asemănători cu ea însăși. Pentru a realiza acest lucru, trebuie să ne facă să o descoperim și să-i cunoaștem fiecare fațetă. Acesta este scopul vieții noastre, scopul existenței noastre în această lume.

Avraam a descoperit toate acestea, dar a descoperit și că omul este guvernat de o calitate înnăscută a primirii, opusul dăruirii. El a descoperit că omul se naște un egoist absolut, așa cum este scris: „Înclinaţia inimii omului este rea din tinerețe” (Geneza 8:21).

Această forță este omniprezentă, dar noi nu o simțim. Ne este ascunsă pentru că atributele noastre sunt opuse celor ale forței. Este fundamentul naturii și cu cât o dezvăluim mai mult, cu atât înțelegem și simțim mai mult ce s-a întâmplat înainte, ce se întâmplă acum, ce se va întâmpla în viitor și de ce.

Avraam a descoperit că dezvăluirea acestei forțe depinde de nivelul conexiunilor calde ale oamenilor și de conexiunile inimii. Din acest motiv, el și-a dat seama că atributul pe care trebuie să îl dezvoltăm în noi este „mila”. De aceea îl numim pe Avraam „omul milostivirii”.

Avraam a explicat ceea ce a descoperit oricui îi plăcea să-l asculte. Oamenii care și-au dat seama că vorbele lui sunt adevărate s-au adunat în jurul lui și au devenit un grup de studenți. Maimonide s-a referit la ei drept „oamenii casei lui Avraam” și aceştia erau numeroşi – multe mii de oameni.

Avraam și-a învățat studenții cum să se conecteze unii cu alții cu calitatea milei mai degrabă decât să formeze conexiuni egoiste, în conformitate cu natura noastră inerentă. După moartea lui Avraam, elevii săi au continuat să-și dezvolte conexiunile, de fiecare dată conduși de diferiți profesori: Isaac, Iacov, Iosif și apoi Moise. În cele din urmă, după ce a depășit multe niveluri de egoism, grupul lui Avraam a devenit o națiune. Așa a ajuns să existe poporul Israel.

Cu toate acestea, poporul Israel fidel moștenirii învăţătorului lor inițial, nu s-a străduit să păstreze cunoștințele pentru sine. Dimpotrivă, ei au dorit să împărtășească norocul lor cu întreaga umanitate, să fie „o lumină pentru națiuni”.

De-a lungul timpului, poporul Israel a căzut din gradul de dăruire în același egoism inerent cu care se naște toată lumea. S-au amestecat cu națiunile și s-au străduit să fie ca ei în loc să aspire să-i ridice pe toți la o viață de dăruire și conexiune cu forța unică existentă.

De când grupul lui Avraam a căzut din gradul lor și a încetat să conducă spre conexiune și milă, omenirea a început să resimtă faptul că este egoistă. Aceasta este esența din spatele a ceea ce interpretăm drept antisemitism.

Omenirea se așteaptă ca descendenții studenților lui Avraam, Isaac, Iacov, Iosif și Moise și anume evreii, să continue să fie dăruitori, să păstreze conexiunea cu forța dăruitoare unică din realitate și să conducă drumul pentru întreaga umanitate de a atinge această forţă, la fel cum a făcut linia învăţătorilor pentru ei. Acesta este motivul pentru care atunci când evreii sunt uniți și își împlinesc rolul așteptat, lumea îi îmbrățișează, iar când sunt divizați, lumea îi mustră.

În aceste zile, când există două mari comunități evreiești în lume, una în Israel și una în SUA, există o oportunitate de a reconstrui conexiunea care a făcut poporul Israel ceea ce este și de a ne împlini misiunea în lume. Dacă reînviem înțelepciunea lui Avraam printre noi, vom conduce lumea la conexiune, la sfârșitul războaielor, exploatării și abuzului, la sfârșitul nefericirii și singurătății.

Într-o lume care este la fel de conectată cum este astăzi a noastră, stabilirea de conexiuni pe baza milei mai degrabă decât pe egoism, este obligatorie pentru menținerea unei societăți durabile. Din acest motiv, cu cât amânăm mai mult construirea unei societăți bazate pe milă, cu atât lumea ne va certa și ne va învinovăți pentru conflictele sale. Nimeni altcineva nu are cheia pentru schimbarea naturii umane, cu excepția descendenților lui Avraam, iar schimbarea naturii umane nu a fost niciodată atât de urgentă ca astăzi.

Pentru mai multe despre Avraam și istoria evreiască, citiți cartea mea Propriul interes vs. Altruism în Era Globală: Cum poate societatea sa transforme interesele personale in beneficiu reciproc.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate | Add Comment →