Intrarea în munca spirituală

Toată munca spirituală este prin credinţă deasupra raţiunii. Se numeşte “credinţă”, deoarece simţurile mele corporale obişnuite, dorinţele cu care m-am născut, nu o aprobă. Dar am primit o anumită Lumina de sus, care mă menţine în această stare numită “credinţa” şi îmi permite să fac munca în ciuda faptului că nu simt niciun nivel superior. De asemenea, eu nu îmi doresc să-l simt, nici să muncesc de dragul de a mă simţi bine, fiind sclavul lui. În schimb eu vreau să mă ridic deasupra lui, deasupra naturii mele. Aşadar, eu cer să mi se dea Lumina credinţei.

În ciuda faptului că nu văd, nu aud şi nu înţeleg cum funcţionează puterea dăruirii, eu tot vreau să lucrez conform cu legile ei, aşa încât să se îmbrace în mine. Oamenii acestei lumi sunt ghidaţi de puterea primirii şi îşi urmează dorinţa lor de a se bucura, supunându-i-se inconştient ca o păpuşă în mâinile păpuşarului. Eu, cu toate acestea, îmi doresc să fiu ghidat de cealaltă mână a Lui, care este numită “mâna credinţei”, ca să înceapă să mă controleze și să-mi captureze întreaga inimă şi minte.

Totuşi, în acelaşi timp, eu nu-mi părăsesc vechea natură. Vreau să o simt şi să compar cum una este diferită de cealaltă, ca să lucrez prin credinţă deasupra raţiunii. Voi avea raţiunea şi, în plus, credinţa care este mai mare decât raţiunea; adică puterea dăruirii va domina peste puterea primirii. Voi ştii şi înţelege cum poate ca dăruirea să fie dominantă, iar eu să pot să o direcţionez. Va rămâne sub controlul meu!

Aceasta se numeşte “credinţă”, deoarece eu nu cer să cunosc cum lucrează puterea dăruirii; eu vreau doar ca ea să domine deasupra puterii primirii.

Aşadar, toată munca spirituală începe cu obţinerea forţei credinţei, forţa dăruirii, deasupra forţei primirii, care se numeşte “raţiune”. Eu rămân o persoană raţională şi nu plutesc în fantezii, ca şi cum eu aş merge numai prin credinţă, pregătit pentru orice dăruire. Eu nu sunt pregătit pentru nimic, văd lucrurile absolut clar. Credinţa deasupra raţiunii se bazează pe o forţă reală, chiar şi mai puternică decât forţa primirii.

Lucrez cu toată integrarea sentimentelor şi raţiunii mele, cu mediul meu şi cu întreaga lume, dar într-un mod nou, într-un stil de muncă diferit. Aceasta este intrarea în munca spirituală! 1

Credinţa deasupra raţiunii se bazează pe senzaţii care par nenaturale pentru noi. Sentimentele naturale primite de la naştere sunt cunoaşterea noastră raţională. Acum, cu toate acestea, eu cer să mi se dea o percepţie a realităţii în plus, pentru a construi un nou nivel de dăruire, Bina, credinţa care nu se bazează pe cunoaşterea corporală. Mă bazez pe primire, deoarece ea este construită pe egoism. Dar cer să mi se dea o asemenea percepţie, ca şi cum aş putea să simt Creatorul, ca şi cum puterea Lui de dăruire a fost dezvăluită în întreaga lume şi că toată lumea este în iubire şi dăruire, iar eu îmi doresc să fiu la fel.

Realizez cât este de departe cererea mea de realitate, dar vreau să mă aliniez cu ea în aşa mod, încât să mă raportez la ea pe două nivele: puterea primirii şi puterea dăruirii. Pe de-o parte, ca un judecător, pot să merg doar după ceea ce văd ochii mei, ceea ce este realitatea corporală. Pe de altă parte, eu percep lumea că şi cum ar fi corectată, lucrând în ea numai singură forţă, a Creatorului şi nu există nimic altceva pe lângă ea. 2

Dacă Creatorul s-ar fi îmbrăcat în mine şi mi-ar fi dat puterea Lui de iubire şi dăruire, înlocuind forţa egoistă a primirii, care obişnuia să mă controleze, atunci eu aş deveni un înger. Eu doar aş iubi şi dărui tuturor, la fel de necondiţionat pe cât vreau să primesc acum de la ei. Pur şi simplu, aş înlocui o natură cu alta.

Asta nu se poate întâmpla niciodată. Scopul este să rămânem aceleaşi fiinţe create, în timp ce devenim, de asemenea, similari cu Creatorul, adică să includem două nivele.

Prin urmare, după mulţi ani de dezamăgire în încercările inutile de a obţine forţa dăruirii, să simt iubirea şi lumea spirituală, într-un final înţeleg că nici măcar nu-mi doresc asta. Nu am nevoie de forţa dăruirii care să mă înghită în mod complet, aşa cum o face egoismul în prezent. Nu ar fi aşa în niciun fel. Dăruirea adevărată constă din a rămâne în forţă primirii şi în obţinerea abilităţii de a mă ridica deasupra ei prin puterea dăruirii.

În timp ce urăsc pe cineva, eu primesc abilitatea ca să-l tratez bine. Nu vreau să mă schimb într-un înger şi să iubesc pe toată lumea. Eu rămân acelaşi egoist, aşa cum m-a făcut Creatorul, fără să distrug dorinţa mea de a mă bucura, ci deasupra ei fac o restricţie, un ecran, Lumina reflectată şi îmi construiesc atitudinea de dăruire deasupra primirii. Nu vreau nicio recompensă sau vreo compensaţie, eu vreau doar să tratez pe toată lumea în acelaşi mod în care îi tratează Creatorul. Adică intenţiile mele sunt în mod relativ lipsite de egoism. 3

Noi trebuie să descoperim tot răul din interiorul nostru şi să obţinem forţa credinţei, Bina, deasupra lui. Noi nu putem să devenim Creator, ci doar să devenim similari cu El. Prin urmare, forţa de dăruire poate să existe doar deasupra forţei de primire, ca şi cum noi dăruim.

Forţa de dăruire este forţa Creatorului. Noi putem numai să o imprimăm în noi înşine şi astfel să devenim un om, Adam, adică similar (Domeh) cu Creatorul. Aplicăm o poleiană peste dorinţa noastră de a ne bucura și, astfel, în interiorul nostru, sub această folie aurie, rămâne întreaga sculptură, tot răul egoului nostru. Acesta este Aviut al dorinţei şi ecranul de deasupra ei. 4

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 10/22/18, lecţie pe subiectul: “Munca în raţiune şi munca deasupra raţiunii”

1 Minutul 0:10
2 Minutul 15:15
3 Minutul 17:55
4 Minutul 36:00

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul următor: