Rabaş, „Şi va medita la învăţăturile Lui”: Şi aşa citim în Megillah „iar după toate acestea, regele l-a ridica pe Haman.” Literar, este greu de înţeles, de fapt, după ceea ce a făcut Mordecai, care a fost bine pentru rege, regele ar fi trebuit să îl ridice pe Mordecai şi nu pe Haman, iar asta trebuie explicat…

Atunci când omul nu poate vedea adevărata faţă a răului său, ceea ce înseamnă adevărata formă a lui Haman, atunci omul nu se poate ruga la Creator, pentru ca El să îl salveze de rău. Numai atunci când omul vede măreţia lui Haman, care vrea să îi ucidă şi să îi distrugă pe toţi Evreii, ceea ce înseamnă că Haman a vrut să distrugă tot ceea ce aparţine Iudaismului, care nu îl lasaă să facă nimic din ce este raportat la Sfinţenie, atunci omul poate ridica o rugăciune adevărată. După asta, versul „Creatorul îl ajută” se împlineşte.

Numai dacă tânjim către unitate, la fel ca Mordecai care a evocat tânjirea după unitate descoperind pe cei care au complotat împotriva unităţii şi i-a ucis (doi curteni ai regelui care l-au trădat), atunci Haman este evocat.

Înclinaţia rea întâmpină înclinaţia bună, dorinţa de a primi se ridică în faţa dorinţei de a dărui, iar în interiorul omului începe o bătălie între ele.

Numai ridicând şi dând putere forţei bune, forţa rea poate creşte, iar apoi ridicăm binele din nou şi creşte şi răul. Acest proces continuă până când atingem starea în care care trebuie să luăm o decizie în această bătălie. Nu putem întreba înclinaţia bună, deoarece aceasta nu are nevoie de nimic, nu vrea nimic, numai să dăruiască ori de câte ori i se dă şansa. Aşadar, trebuie întotdeauna să întrebăm înclinaţia rea, iar apoi să facem opusul.

Asta se numeşte a muncii în credinţă deasupra raţiunii. Ştim cum se simte dorinţa noastră de a primi şi urmăm credinţa deasupra raţiunii. Altfel, nu avem niciun mijloc de a ne imagina ce este lumea spirituală, ce înseamnă să mă ridic deasupra mea, ce înseamnă să dăruiesc. Dar ştim că este o formă opusă dorinţei noastre egoiste de a primi, pe care o cunoaştem foarte bine.

Deci, când dorinţa de a dărui creşte, trebuie să ridicăm dorinţa de a primi şi să îi cerem să ne spună ce ar vrea ea să facă, iar apoi noi să facem opusul! Aceasta este modalitatea în care se lucrează.

Şi asta pentru că nu vedem imaginea binelui; nu avem o imagine prin care să ne asemănăm cu Creatorul. Singura modalitate este de a forma o imagine opusă a dorinţei de a primi. De aceea ni s-a dat un mediu care ar trebui să ne ajute să schimbăm dorinţa de a primi, adică intenţia de a primi în intenţie de a dărui. Asta înseamnă „a se căi”, a se întoarce la Creator, ridicarea lui Malchut la Bina.

Nu avem nicio idee despre cum arată binele, doar ştim că este opus răului.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala 2/25/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate | Add Comment →