În primul rând, trăiesc în interiorul grupului de zece, grupul meu mic de prieteni de parcă aș crește într-o capsulă. Și numai când voi crește voi putea să ies din ea în lumea deschisă și să fiu conectat liber cu ea.

Între timp, nu pot lucra decât în ​​lume pentru a-mi asigura nevoile corporale și pentru a avea grijă de familia mea, ceea ce înseamnă că comunic cu ea la nivel fizic. Dar, pe lângă asta, am o parte a lumii superioare , o parte a eternității, iar aceasta este grupul, care determină starea mea spirituală eternă.

Oricum, va trebui să-mi iau rămas bun de la această lume, pentru că vom muri cu toții într-o zi și vom pierde orice legătură cu ea. Dar nu voi pierde legătura cu grupul, pentru că în el construiesc un mediu în care voi continua. Aceasta este spiritualitatea mea.

Prin urmare, nu confundați una cu cealaltă. Și să decidem care este mai importantă pentru noi.

Importanța scopului, calea spirituală, ne dă putere. La urma urmei, ce ar putea fi mai important în viață? Merită să ne concentrăm asupra legăturilor material, care se vor rupe mai devreme sau mai târziu când părăsesc această lume, sau pe o carieră, pe bani? Lumea trece într-o astfel de stare încât în ​​curând vom rămâne cu toții fără nimic. Și atunci, despre ce ar trebui să ne preocupăm, cu excepția spiritualității?

Creatorul ne aduce treptat mai aproape de a înțelege că nu există nimic de gândit în afară de spiritualitate. În cele din urmă, nu avem libertatea de alegere și capacitatea de a schimba nimic. Chiar înainte de a muri, deja ne dăm seama că nu mai rămâne nimic semnificativ în această lume, cu excepția acțiunilor de dăruire, conexiune și revelare a Creatorului.

Nu rămâne nimic altceva nici măcar din viața noastră materială, nimic nu rămâne pentru ego-ul nostru. Sub loviturile naturii, vom ajunge treptat la această trezire. Toate împlinirile egoiste din această lume dispar: nu există bani, nici onoare, nici putere. O persoană pierde totul și aceasta este o lecție de sus. Rămâne doar golul.

Prin urmare, trebuie să prioritizăm corect viața, să aflăm ce este important și ce este secundar în ea. A fi om înseamnă a cântări ceea ce este mai important, ce este mai puțin important și aceea pentru care nu merită deloc să pierzi timpul.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 10/6/21, Rabash, “Mediul” Articolul No. 919

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →