Rădăcinile garantării mutuale (Arvut)

Oamenii au tendința să creeze o societate unită, ca o familie. Cu toții provenim dintr-un mic trib/familie care a apărut pe parcursul evoluției și s-a dezvoltat aleatoriu și egoist până în punctul în care oamenii au încetat să mai simtă că aparțin unei singure familii.

Pentru prima dată, sentimentul de îndepărtare a apărut în urmă cam cu 3500 de ani, în Babilonul antic (Mesopotamia); oamenii s-au simțit inițial ca o singură familie și apoi, dintr-o dată, au încetat să se mai vadă unii pe alții ca fiind rude. Ei au fost ca o singură familie, o singură nație, vorbeau aceeași limbă, înțelegându-se și simțindu-se unul pe altul dar, în foarte scurt timp, au început să simtă că a apărut între ei o respingere reciprocă. Dorința lor de a construi „turnul care să atingă cerul” simbolizează egoul lor crescând.

Li s-a dezvăluit o dorință de a conduce natura în loc să se închine la idoli, pomi și la forțele naturii. Înainte de asta s-au simțit ca și cum au fost parte a naturii dar, dintr-o dată, a fost dorința puternică să aibă control asupra ei. Oamenii nu s-au mai simțit o familie, fiecare om a simțit: eu, tu, el, ea, ei, noi – străini. Această separare s-a schimbat în ură reciprocă numită „amestecarea limbilor” și astfel, ca urmare a acestui fapt, oamenii au încetat să se mai înțeleagă unii cu ceilalți. Astfel, omul a încetat brusc să se mai înțeleagă cu aproapele său și a început să aibă dorința de a-i folosi pe ceilalți pentru binele propriu.

Și atunci, unul dintre preoți, figură publică și învățător, numit Avraam, a meditat la această situație „Ce se întâmplă cu oamenii și cu întreaga societete?”. El a înțeles că a fost o perioadă de tranziție și că apare o nouă fază în dezvoltarea omenească. Înainte, oamenii au existat în interiorul naturii, conținuți în interiorul sistemului ei general. S-au simțit ca parte integrantă din nivelurile mineral, vegetal și animal din natură.

Dar, dintr-o dată, nu au mai simțit că fac parte din natură, că sunt parte a unui sistem global și integral. Oamenii s-au simțit izolați și s-au perceput ca existând separați de restul.

Ei nu au mai vrut să fie conectați. Fiecare om a început să se simtă în opoziție cu natura și nu au mai fost în stare să observe legea ei de conexiune universală.

Dar, pentru ca omenirea să existe în echilibru și în armonie cu tot ceea ce o înconjoară, această lege trebuie observată. Dacă încălcăm această lege obligatorie, atunci cădem în lupte, războaie, distrugeri și natura ne pare mai crudă.

Și atunci, Avraam a început să caute răspunsuri „Ce pot să fac? Trebuie să ne reconectăm. Cum putem să păstrăm această conexiune? Cum să facem să rămânem o singură familie, o națiune, o mică civilizație?” Și Avraam a zis „Nu trebuie să fim de acord cu ceea ce se întâmplă. Să rămânem ca o singură familie în ciuda schimbărilor din noi!”.

Atunci el a explicat oamenilor că înclinația rea în creștere a fost o nouă forță a naturii. În timpul evoluției noastre, fiindcă ne-am dezvoltat ca societate umană, ne-am separat de părțile minerală, vegetală și animală ale naturii. Nivelul uman însă, începe din momentul recunoașterii egoismului, dorințele de înălțare peste natură.

Dar, pe de altă parte, Avraam a înțeles și a explicat că creșterea egoului este folositoare, fiindcă prin ridicarea peste el, păstrând conexiunile generale cu ceilalți, ei creează o conexiune nouă și puternică cu natura. Pentru ca această unitate să reușească, este necesară o „garantare reciprocă”, Arvut. Dacă creăm respingerea reciprocă dar hotărâm că „acționăm împotriva egoismului care ne separă”, atunci ne vom uni peste el, creăm o „umbrelă” (ecran/masah), ne ridicăm peste această „umbrelă” și construim interacțiunea noastră, societatea și viața deasupra ei. În acest fel noi vom construi „turnul până la cer” corect, în locul celui egoist și ne vom ridica de fiecare dată peste egoul nostru crescător.

În timp ce facem această ascensiune, vom continua să studiem egoul nostru crescător, înclinația noatră rea și vom învăța împreună să le depășim. Mai mult decât atât, vom ajunge să cunoaștem natura însăși, forța ei generală. Vom înțelege de ce ea a cultivat și dezvoltat omenirea în acest fel, diferit de celelalte părți ale ei între care forța de separare și de ură nu cresc.

Astfel, Avraam a descoperit că există un program special în interiorul naturii care injectează în noi înclinația rea, manifestată ca respingere reciprocă, astfel ca noi să ne conectăm peste ea și să îndeplinim planul naturii. Atunci vom obține minte, devenim înțelepți ca însăși natura și vom primi forța care a creat materia, care trimite în jos o anumită cale spre un anumit scop.

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →