Baal HaSulam, Shamati, articolul 34, “Profitul unui pământ”: “Prin urmare, este imposibil să dobândești ceva într-o claritate completă dacă paralela sa este absentă. De exemplu: este imposibil să estimezi și să spui că ceva este bun dacă opusul său lipsește, indicând răul. Este la fel cu amărăciunea și dulceață, iubirea și ura, foamea și sațietatea, setea și saturația, adeziunea și separarea. Rezultă că este imposibil să ajungem să iubim adeziunea înainte de obținerea urii separării.”

Dacă vrem să fim înțelepți și capabili să apreciem orice stare, noi trebuie să fim în starea opusă și apoi putem să apreciem ce avem. Într-un asemenea caz noi simțim frica de a pierde ce avem, apreciem ce avem și nu ne dăm drumul.

Acesta este adevăratul sentiment al apropierii.

Întrebare: Avem nevoie să simțim constant această trepidație?

Răspuns: Trebuie. Iubind pe cineva, menținând un sentiment constant de anxietate, frică de a pierde această iubire, asta este o mare îndemânare. Altfel această iubire este copilăroasă, fără valoare.

Întrebare: De ce nu este suficient să trecem pur și simplu peste separare pentru a dobândi iubirea ci trebuie să urâm separarea?

Răspuns: Ce înseamnă să trecem peste ceva? Treci peste și uiți? Nu! Atunci tu nu vei simți iubirea ci doar un sentiment plăcut ușor. Este spus despre asta că “nu este nimeni la fel de înțelept ca cel cu experiență”, că trecând prin toate stările și apreciind bucuria a ceea ce are în comparație cu teama că el ar putea de asemenea să îl piardă, atunci el gradual păzește ce are. Altfel totul va fi pierdut.

În principiu, multele vieți care ne sunt date astfel încât să acumulăm experiență, noi vom începe să apreciem ce avem și vom găsi fericirea adevărată. Și ea va consta din opusul stării rele. Așa am fost creați; suntem ființe create și suntem opuși față de Creator.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 12/15/19

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →