Jocul „din spatele scenei”

Gradele conectarii noastre, ale stransei legaturi dintre noi, sunt treptele scarii spirituale, scara spre lumi. Ne legam intr-o minima masura, depasim usoarele slabiciuni ale dorintei noastre (Aviut Shoresh)  si astfel obtinem Creatorul numai la nivelul Luminii Nefesh.

Cand ne unim intr-un masura mai mare, il obtinem ca Lumina Ruach, urmata de Lumina Neshma, Haya, si Yechida. Astfel trecem mai departe de lumea Assiya la lumea Yetzira, urmata de lumea Beria, Atzilut, Adam Kadmon si in sfarsit atingem lumea Infinitului unde unitatea noastra nu are granite si totul este legat ca un intreg.

Pana atunci, aceasta forta unica continua sa lucreze printre noi, sa ne ameteasca  si sa ne educe in toate felurile posibile, astfel incat sa dezvoltam o nevoie de unitate intre noi si sa ne amestecam cu ea. Astfel, aceasta forta actioneaza din „spatele scenei”. La fel ne jucam cu copii, intrucat vrem sa gandeasca si sa se foloseasca de calitatile lor pentru a face ceva independent. Stim ca doar prin efort propriu copilul capata intelepciune si intelege viata. La asta ne asemanam.

Pe de alta parte, copii au o imensa dorinta naturala si dorinta de a creste: sunt intodeauna gata sa actioneze si sa invete despre lume, in timp ce noi suntem lenesi si nu putem depune singuri acest efort. Si aici este forta externa, forta grupului (si niciodata forta Creatorului), asa cum este scris: „Ei au ajutat pe toti prietenii lor”

Din  Lectia 8,  Conventia WE! 4/3/2011

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent:

Articolul următor: