Lumea la răscruce, partea 2

Începând cu prima spargere – așa numitul păcat al lui Adam, „primul om”, planificat în avans – omenirea a început treptat să înțeleagă că motivul pentru toate necazurile sale a fost separarea cauzată de egoismul uman.

Cu toate că atunci egoismul era relativ mic, a luat destul timp până la sosirea lui Avraam, ca ei să înceapă să se unească pentru a depăși criza apărută în Babilonul antic.

Egoul spart, care a divizat oamenii, le-a arătat acestora cât de destructivă a fost separația și că nu exista altă soluție în afară de unire.

După ce Avraam a revelat că unificarea este calea corectării și a început să o explice celorlalți, aceia care l-au înțeles au format un grup care s-a numit mai târziu poporul lui Israel, ceea ce înseamnă „direct la Creator” adică Iașar El. Acest grup a menținut unitatea ca fiind singurul mijloc de obținere a salvării pentru întreaga rasă umană și, în general, pentru întreaga Creație.

A luat mult timp – tot drumul de la primul om, Adam, până la Avraam – înainte ca omenirea să fie gata să învețe că unitatea este salvarea. La început, conectarea a fost naturală și toți oamenii au trăit împreună ca unul. Dar apoi, deodată, separarea a început să se dezvolte și ei au simțit cât de destructivă a fost.

Ei au fost capabili să compare cât de bine le-a fost să trăiască în conectarea naturală, care a existat între ei în timp ce egoismul era încă relativ mic și starea egoismului mărit, care a dus la multe probleme, cum ar fi separarea și neînțelegerile. Totul s-a terminat în ruină. De aceea, ei au fost de acord să muncească pentru a se uni astfel ca „iubirea să acopere toate păcatele”.

Trebuie să fie clar însă că păcatele comise atunci erau mici, fiindcă și egoismul era, de asemenea, mic și de aceea nu a fost așa de dificil pentru ei să se unească așa cum este azi. Dar, în acel timp, ei au înțeles deja că există două căi spre unificarea finală pe care omenirea trebuie să o obțină în cele din urmă.

Până la urmă, acesta este scopul Creației, pre-programat în concepția originală și la care poți ajunge pe două căi: prin Lumină sau prin suferință. Ei au reușit să înțeleagă acest lucru și au început să aplice metoda lui Avraam.

Este clar pentru toți că egoismul ne distruge viețile și că trebuie să facem ceva cu el. Fiecare nație are drumul său. Sunt metode de reducere a egoismului prin educație specială ca și prin tot felul de practici orientale, cum ar fi confucianismul și moralitatea – bazate pe tradiții. Religiile îl îndeamnă, de asemenea, pe om să fie umil și calm și să încerce să-și îmblânzească egoismul promițându-i raiul sau iadul.

Toate aceste metode merg pentru o vreme dar, până la urmă, oamenii părăsesc religia. Egoismul crește atât de repede că moralitatea și religia nu mai sunt capabile să-l înfrâneze. Metoda lui Avraam este o metodă generală de corectare a egoismului direcționată nu spre distrugerea lui, ci spre folosirea lui corectă. Această metodă aparține tuturor, după cum a spus Avraam „Cine este pentru Creator, să vină la mine!”.

Deci, trebuie să ne unim și, în interiorul acestei conexiuni, vom revela Forța Superioară, care ne va susține și ne va conduce mai departe, reîntorcându-ne la scopul și fundamentul Creației. Aceasta este o metodă foarte specială care este realizată numai dacă oamenii sunt gata pentru ea. Și, la sfârșitul dezvoltării noastre, fiecare va fi gata pentru ea.

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala din 21/08/2017, Topicul lecției: „Europa la răscruce”

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior:

Articolul următor: